Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VALOARE (A UNUI LUCRU)

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 28 pentru VALOARE (A UNUI LUCRU).

SUBESTIMA

... SUBESTIMÁ , subestiméz , vb . I . Tranz . A atribui unei ființe , unui lucru , unei împrejurări o importanță sau o valoare

 

CONTRAVALOARE

... CONTRAVALOÁRE , contravalori , s . f . Echivalent ( mai ales în bani ) al unui lucru oarecare ; valoare

 

SCHIMBA

... SCHIMBÁ , schimb , vb . I . 1. Tranz . A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva ( de aceeași natură ) . 2. Tranz . A ceda un lucru , un bun , pentru a lua în locul lui altul ( echivalent ca valoare ) , a ceda un obiect pentru altul , a face schimb . 3. Tranz . A da unui lucru altă formă , alt aspect etc . ; a modifica , a transforma . 4. Refl . și tranz . A ( se ) îmbrăca ( cu ) rufe curate ...

 

HOP

... HOP interj . , HOP , hopuri , s . n . I. Interj . 1. Exclamație care însoțește o săritură peste un obstacol , ridicarea unei greutăți , căderea , aruncarea sau scăparea ( din mână ) a unui lucru . 2. ( Cu valoare verbală ; exclamație care sugerează sosirea neașteptată a cuiva ) Iată că vine ! 3. Exclamație care exprimă o surpriză ( neplăcută ) . II. S . n . 1. Ridicătură ...

 

SUBAPRECIA

... cineva sau ceva mai puțin decât merită , a aprecia sub valoarea reală , a micșora importanța unei persoane , a unui lucru

 

REAL

... existență obiectivă , independentă de conștiință sau de voință , care există în realitate ; obiectiv , adevărat . 2. De netăgăduit ; efectiv , indiscutabil , veritabil . 3. ( În sintagmele ) ( Ec . pol . ) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede . ( Jur . ) Drept real = drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct și imediat . Secție reală sau învățământ real = secție a unui liceu ori învățământ în care se studiază cu precădere disciplinele ...

 

CONTESTA

... CONTESTÁ , contést , vb . I . Tranz . A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva , existența sau necesitatea unui lucru

 

MĂSURĂ

... MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat ... la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și ... transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare

 

ABSOLUTIZA

... ABSOLUTIZÁ , absolutizez , vb . I . Tranz . A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ , condiționat , limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective ; a considera în mod greșit o ...

 

PODOABĂ

... PODOÁBĂ , podoabe , s . f . 1. ( Adesea fig . ) Obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva ; găteală , ornament ; p . ext . lucru de preț , de valoare

 

NEUTRU

... sau dintre părțile adverse ; neutral ( 1 ) . 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ , care nu trezește nici un interes deosebit , care este nesemnificativ , indiferent ; care manifestă indiferență , lipsă de participare : spec . lipsit de valoare afectivă sau stilistică . 3. ( Gram . ; în sintagmele ) Gen neutru ( și substantivat , n . ) = formă a unor părți de vorbire ( substantivul , adjectivul etc . ) atribuită numelor ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>