Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VOCAL
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 125 pentru VOCAL.
ELIDÁ , elidez , vb . I . Tranz . A înlătura , în scris sau în vorbire , vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului
ELIDÁTĂ , elidate , adj . ( Lingv . ; despre vocala finală a unui cuvânt ) Care a dispărut înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor . - V.
ELIZIÚNE , eliziuni , s . f . Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală . [ Pr . : - zi -
INTERVOCÁLIC , - Ă , intervocalici , - ce , adj . ( Despre unul sau mai multe sunete ) Care se află între două vocale , dintre două
IOTACÍSM s . n . ( Fon . ) 1. Evoluție a unei vocale sau a unui diftong spre i . 2. Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot ; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă ;
NEÚTRU , - Ă , neutri , - e , adj . 1. ( Despre state , popoare etc . ) Care este în stare de neutralitate , care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse ; neutral ( 1 ) . 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ , care nu trezește nici un interes deosebit , care este nesemnificativ , indiferent ; care manifestă indiferență , lipsă de participare : spec . lipsit de valoare afectivă sau stilistică . 3. ( Gram . ; în sintagmele ) Gen neutru ( și substantivat , n . ) = formă a unor părți de vorbire ( substantivul , adjectivul etc . ) atribuită numelor de lucruri . Substantiv neutru ( și substantivat , n . ) = substantiv de genul neutru . Vocală neutră = vocală medială . 4. ( Chim . ) Care nu are nici caracter acid , nici caracter bazic ; neutral ( 3 ) . 5. ( Fiz . ) Care nu are sarcină electrică ; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și
SEMIVOCÁLĂ , semivocale , s . f . Sunet intermediar între vocală și consoană , cu însușiri comune amândurora ; semiconsoană . - Semi - + vocală ( după fr . semi -
SINCÓPĂ , sincope , s . f . 1. Încetare subită ( momentană sau definitivă ) a funcției inimii , cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare . 2. ( Muz . ) Efect ritmic , cu caracter dinamic , obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior . 3. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt . 4. ( Rar ) Întrerupere ,
SINCOPÁT , - Ă , sincopați , - te , adj . 1. ( Despre muzică , în special despre muzica de jaz ) Caracterizat prin folosirea sincopei ( 2 ) . 2. ( Fon . ; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate ) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (
SINERÉZĂ , sinereze , s . f . Fenomen fonetic constând în fuziunea , într - un diftong ascendent , a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într - o
TEMÁTIC , - Ă , tematici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care ține de o temă , privitor la o temă , făcut pe anumite teme . 2. Adj . ( În sintagma ) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix , nici desinență , și care , adăugată la rădăcina unui cuvânt , formează împreună cu aceasta o temă . 3. S . f . Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare , artistice , științifice , a unui curent literar , a unei epoci