Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSOȚIT

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 211 pentru ÎNSOȚIT.

GUTURAI

GUTURÁI , guturaiuri , s . n . Boală contagioasă ( cu caracter epidemic ) provocată de virusuri , care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale , fiind însoțită de o bogată secreție apoasă ; coriză . [ Var . : ( reg . ) gutunár s .

 

HÂRÂITURĂ

HÂRÂITÚRĂ , hârâituri , s . f . 1. Hârâială ; vorbire răgușită , însoțită de o respirație greoaie , de om bolnav . 2. Mârâit de câine . [ Pr . : - râ - i - ] - Hârâi + suf . -

 

HÂRȘÂITURĂ

HÂRȘÂITÚRĂ , hârșâituri , s . f . 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic . 2. Hârșâit . [ Pr . : - șâ - i - . - Var . : hârșcâitúră , hârjâitúră s . f . ] - Hârșâi + suf . -

 

HĂT

HĂT adv . ( Reg . ; însoțește adjective , adverbe și locuțiuni adverbiale cu sens local sau temporal , dându - le valoare de superlativ ) De tot , mult , tare , foarte . Până hăt

 

HAGADĂ

HAGÁDĂ , hagade , s . f . Povestire însoțită de cântece tradiționale ebraice , referitoare la ieșirea evreilor din

 

HANG

... hanguri , ( 2 ) s . n . 1. ( În expr . ) A ține hangul = a ) a acompania o melodie ; b ) fig . a însoți , a întovărăși ; c ) fig . a ține partea cuiva , aprobând tot ce face și ce spune ; a face pe placul ...

 

HEMATODERMIE

HEMATODERMÍE , hematodermii , s . f . ( Med . ) Nume generic al afecțiunilor sistemului hematopoietic însoțite de leziuni

 

HENDIADĂ

HENDIÁDĂ , hendiade , s . f . Figură de stil care constă în înlocuirea unui substantiv însoțit de un atribut prin două substantive sau a unui atribut adjectival cu unul substantival . [ Pr . : - di -

 

HIDROCEFALIE

HIDROCEFALÍE , hidrocefalii , s . f . Afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului , însoțită de atrofia acestuia , iar la copii și de creșterea progresivă a cutiei craniene , incomplet

 

HIPORCHEMĂ

HIPORCHÉMĂ , hiporcheme , s . f . Cântec însoțit de dans , care se executa în cinstea zeului Apolo sau a zeiței

 

HOP

HOP interj . , HOP , hopuri , s . n . I. Interj . 1. Exclamație care însoțește o săritură peste un obstacol , ridicarea unei greutăți , căderea , aruncarea sau scăparea ( din mână ) a unui lucru . 2. ( Cu valoare verbală ; exclamație care sugerează sosirea neașteptată a cuiva ) Iată că vine ! 3. Exclamație care exprimă o surpriză ( neplăcută ) . II. S . n . 1. Ridicătură sau groapă în drum ( peste care vehiculele trec zdruncinându - se ) . 2. Săritură , zguduitură a unui vehicul peste un obstacol . [ Var . : hópa , hópai , hup interj . ] -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>