Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANTICHITATE
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 124 pentru ANTICHITATE.
SOFÍST , - Ă , sofiști , - ste , s . m . și f . Filozof și retor în antichitatea greacă , la început adept al explicării raționale și materialiste a fenomenelor naturii ( prin respingerea soluțiilor mistico - religioase ) , mai târziu adept al idealismului filozofic , care folosea ca metodă de discuție argumentarea
STÉLĂ , stele , s . f . Mic monument cu caracter comemorativ , în formă de coloană sau de pilastru , alcătuit dintr - un singur bloc de piatră și purtând de obicei inscripții sau sculpturi , specific
... o diferență de 13 zile . II. Condei de metal sau de os , ascuțit la un capăt și turtit la celălalt , cu care se scria în antichitate pe tăblițele de ceară . III. ( Bot . ) Porțiune subțire și cilindrică a pistilului , care pornește de la ovar și se termină cu stigmatul . [ Pl ...
STRĂVÉCHI , - E , străvechi , adj . 1. Care datează de foarte multă vreme ; foarte vechi . 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii , care aparține antichității sau preistoriei . - Stră - +
... SÚLIȚĂ , sulițe , s . f . 1. Armă de atac formată dintr - o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuțit , folosită mai ales în antichitate și în evul mediu ; lance . 2. Fig . ( Pop . ) Unitate de măsură a timpului , egală cu circa o oră și jumătate , calculată după spațiul ...
... SUTÁȘ , sutași , s . m . 1. ( În antichitate , mai ales la romani ) Comandant peste o sută de ostași ; centurion . 2. ( În sec . XVII , în Țara Românească ) Membru al unei bresle fiscale care plătea ...
... TIRÁN , - Ă , tirani , - e , subst . , adj . 1. S . m . Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din antichitate ( care guverna cu cruzime ) ; p . gener . șef de stat care conduce în mod absolut ; despot . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care încearcă să ...
... TOHÁRICĂ adj . Limba toharică ( În sintagma ) = limbă indo - europeană vorbită în antichitate
TOREÚTICĂ s . f . Arta de a sculpta , cizela și asambla lemnul , aurul și fildeșul în antichitatea greacă ; p . ext . artă a sculpturii în
... TRIDÉNT , tridente , s . n . Furcă cu trei dinți care era considerată în antichitate
... TRIRÉMĂ , trireme , s . f . ( În antichitate