Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMAT
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 223 pentru ARMAT.
GOÁRNĂ , goarne , s . f . Instrument muzical de suflat din alamă , folosit mai ales în armată ; trompetă ,
GONÁCI , gonaci , s . m . 1. ( Pop . ) Hăitaș ^2 . 2. ( Rar ) Cal sprinten , care fuge repede . 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată , care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare . - Goni + suf . - aci . Cf . bg . %
GREÍME s . f . ( Înv . ) 1. Greutate ( I 1 ) . 2. Mulțime ( de ființe ) ; spec . grosul unei armate . - Greu + suf . -
GRENADIÉR , grenadieri , s . m . 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada ( 1 ) . 2. ( În vechea armată a unor țări ) Soldat infanterist dintr - o unitate de elită . [ Pr . : - di - er . - Var . : ( 2 ) grenadír s .
GRÍNDĂ , grinzi , s . f . Element de construcție din lemn , oțel , beton armat etc . , cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni , folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei
HĂRĂȚÍ , hărățesc , vb . IV . 1. Tranz . ( Reg . ) A ațâța , a întărâta , a zădărî ( un câine ) . 2. Refl . recipr . ( Înv . ; despre două armate dușmane ) A se hărțui . - Et .
HAIDUCÍE , haiducii , s . f . 1. Luptă armată a unor cete de haiduci ( 1 ) împotriva asupritorilor , frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică . 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc ( 1 ) . 3. Purtare , deprindere de haiduc ( 1 ) . - Haiduc + suf . -
HALEBÁRDĂ , halebarde , s . f . Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit , prevăzut pe o parte cu o secure , iar pe partea opusă cu un cârlig . [ Var . : alebárdă s .
HOÁRDĂ , hoarde , s . f . 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive . 2. Ceată , bandă de oameni care pradă și pustiesc ; p . ext . armată cotropitoare . [ Var . : hórdă , oárdă s .
... HOLD - UP - UP s . n . Jaf asupra unei bănci , a unui tren care transportă bani etc . , efectuat sub amenințarea cu arma
INTENDÉNȚĂ , intendențe , s . f . ( În trecut ) Serviciu din cadrul forțelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament . [ Var . : itindénție s .