Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAI
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 298 pentru CAI.
CAVALERÍE^2 , cavalerii , s . f . ( Înv . ) 1. Instituția ( sau ordinul ) cavalerilor . 2. Decorație , ordin în gradul de cavaler . CAVALÉRIE^1 , cavalerii , s . f . Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor ; grup de soldați care fac parte dintr - o astfel de unitate ; cavalerime ;
... CENTÁUR , centauri , s . m . ( În mitologia greacă ) Ființă imaginară , cu trup de cal
CHESÓN , chesoane , s . n . 1. Vehicul de artilerie , tras de cai , format dintr - o ladă de tablă închisă , împărțită în compartimente , destinat pentru transportul muniției . 2. Fiecare dintre despărțiturile cu pereți metalici care se fac la o navă , cu scopul de a evita pătrunderea masivă a apei în caz de avarie . 3. Construcție de beton , de oțel etc . de forma unei cutii , care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenurile umede , precum și la repararea unei nave sub linia de
... CHÍNGĂ , chingi , s . f . 1. Fâșie de piele sau de țesătură de cânepă , cu care se fixează șaua pe cal . 2. Cingătoare din piele sau de pânză . 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părțile componente ale unui obiect , solidarizându - le și mărind ...
CHIOSTÉC^2 , chiostecuri , s . n . ( Înv . ) 1. Piedică pusă la picioarele cailor . 2. Șiret la gulerul mantalei . [ Pl . și : chiostece ] CHIOSTÉC^1 s . n . v .
... CINCÁR , cincari , s . m . , adj . ( Reg . ) ( Cal
CIOPLITÓR , - OÁRE , cioplitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care cioplește , care se ocupă cu cioplitul . 2. S . n . Rindea cu talpa curbă ; p . ext . cuțitoaie . 3. S . n . Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului . - Ciopli + suf . -
CLĂBÚC , clăbuci , s . m . 1. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă . 2. Salivă spumoasă , albicioasă ( și cu bășici ) . 3. Sudoare spumoasă pe care o fac animalele , mai ales caii , din pricina efortului și a căldurii . 4. ( Rar , la pl . ) Rotocoale de fum sau de
CÓMIS , comiși , s . m . Mare dregător în Moldova și în Țara Românească , în evul mediu , care avea în sarcina sa caii și grajdurile curții domnești , precum și aprovizionarea cu
CORNÁJ s . n . 1. Zgomot produs de trecerea aerului prin căile respiratorii ( laringe , bronhii , trahee ) , îngustate din cauza unor leziuni , a unor infecții etc . 2. Sforăiala care se aude la cai când sunt goniți la
COROÁNĂ , coroane , s . f . 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori și frunze , cu care se încununează capul ; cunună . 2. Podoabă de metal ( prețios ) , ornată cu pietre scumpe și purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor ; p . anal . tiară papală . 3. Fig . Putere monarhică , suveranitate ; p . ext . persoană care deține această putere . 4. Unitate monetară în anumite țări . 5. Totalitatea crengilor unui arbore , ale unui arbust etc . 6. Partea superioară , vizibilă , a dintelui omului , care iese din gingie și este acoperită cu smalț . 7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului . 8. Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice . 9. ( În sintagmele ) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui , formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare , vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare . Coroana boreală = Numele unei constelații ( circulare ) din emisfera boreală ; Hora . 10. Nume dat mai multor piese sau părți de piese mecanice , de lungime mică , având forma unui cilindru gol . 11. ( Muz . ) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea ;