Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIRCULA
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 169 pentru CIRCULA.
PASAGÉR , - Ă , pasageri , - e s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care este numai în trecere printr - un loc , printr - o localitate etc . , persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport ( în comun ) ; călător . 2. S . n . Navă de pasageri . 3. Adj . ( Rar ) Vremelnic ,
... Refl . A trece sau a veni unul după altul , a se succeda ( în timp , în spațiu ) ; a circula
PÉRPER , perperi , s . m . Monedă bizantină de aur , care a circulat ( bătută cu stemă proprie ) și în țările române , în sec . XIV -
PERSONÁL , - Ă , personali , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține unei anumite persoane ( 1 ) , privitor la o anumită persoană , care este specific , caracteristic pentru o persoană ; individual , propriu . 2. ( În sintagmele ) Tren personal ( și substantivat , n . ) = tren de persoane , care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile . ( Gram . ) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane ( 1 ) și care se declină schimbându - și forma după persoană , număr și caz . ( Gram . ) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane ( 3 ) . II. S . n . 1. ( Colectiv ) Totalitatea persoanelor ( 1 ) care lucrează într - o întreprindere , într - o instituție , pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc . 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același
PIȚÚLĂ , pițule , s . f . Monedă austro - ungară de zece creițari care a circulat ( până în 1918 ) și în Transilvania și Bucovina ; ( astăzi fam . ) monedă de valoare mică ; gologan ,
PIÁSTRU , piaștri , s . m . Monedă ( turcească ) de argint , a cărei valoare a variat în decursul timpului și care a circulat și în țările române . [ Pr . : pi -
PILÚLĂ , pilule , s . f . Mic preparat medicamentos de formă sferică sau circulară , care se ia pe cale bucală ; hap , bulin ,
PITÁC^1 , pitace , s . n . ( Înv . ) 1. Decret de ridicare la rang boieresc ; diplomă de boierie . 2. Act oficial , poruncă scrisă ; ordonanță , dispoziție . 3. Scrisoare , răvaș . PITÁC^2 , pitaci , s . m . 1. Monedă austriacă de argint , care a circulat în sec . XVIII și în țările românești ; monedă rusească de argint sau de aramă ; ( sens curent ) ban de valoare mică ; patașcă . 2. P . gener . Ban , monedă . [ Var . : patácă s .
PLATÓU , platouri , s . n . 1. Podiș . 2. Dispozitiv de formă dreptunghiulară sau circulară cu o față plană , pe care se fixează diferite piese în vederea prelucrării . 3. Tavă mare de porțelan sau de metal pe care se aduc mâncărurile sau prăjiturile la masă . 4. ( Adesea urmat de determinarea " de filmare " ) Încăpere special amenajată pentru filmare într - un studio cinematografic , în care se execută filmări cu actori în decoruri adecvate scenariului , filmări combinate
POL ^1 , poli , s . m . 1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a pământului și în care se reunesc toate meridianele geografice ; p . ext . regiunea din jurul acestor două puncte . 2. ( Mat . ) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera . 3. ( Fiz . ) Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți . 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer , sau invers . 5. Parte componentă a unei mașini electrice , care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii . 6. Piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior . 7. Fig . Fiecare dintre punctele , situațiile etc . aflate la două extremități opuse . POL ^2 , poli , s . m . Monedă de metal sau de hârtie valorând douăzeci de lei , care a circulat în țara noastră ; douăzeci de lei . POL ^3 subst . ( Înv . ) Jumătate ( dintr - un întreg , dintr - o
POLTINÍC , poltinici , s . m . Veche monedă rusească de argint , echivalentă cu o jumătate de rublă , care a circulat și în țările române în sec . XVIII -