Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMUNĂ

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 267 pentru COMUNĂ.

COVALENȚĂ

... COVALÉNȚĂ , covalențe , s . f . Legătură chimică realizată prin punerea în comun

 

CREZ

CREZ , crezuri , s . n . 1. Totalitatea principiilor sau convingerilor cuiva , concepția despre viață a cuiva . 2. Ansamblu de învățături sau dogme fundamentale de credință , folosit ca simbol al credinței comune sau ca formulă de

 

DELIBERA

... DELIBERÁ , deliberéz , vb . I . 1. Intranz . ( Despre membrii unei instanțe judecătorești , ai unei adunări legiuitoare ) A chibzui în comun

 

DENOTATIV

... DENOTATÍV , - Ă , denotativi , - e , adj . ( Despre sensul cuvintelor ) Corespunzător denotației ; precis ; comun

 

DIAMANT

... folosită ca piatră prețioasă sau la diverse unelte de șlefuit , de tăiat și zgâriat ; adamant . 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei , alcătuită dintr - un diamant ( 1 ) comun

 

DIFERENȚIAL

DIFERENȚIÁL , - Ă , diferențiali , - e , adj . , subst . I. Adj . Care face să se deosebească ; care diferențiază . II. 1. S . n . Complex de roți dințate care , angrenându - se , permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite . 2. S . f . ( Mat . ) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente ; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente . [ Pr . : - ți -

 

DIMINUTIV

... DIMINUTÍV , - Ă , diminutivi , - e , adj . , s . n . ( Substantiv , propriu sau comun , adjectiv sau , rar , altă parte de vorbire ) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele , ființele , însușirile etc . denumite sunt ...

 

DIRECȚIE

DIRÉCȚIE , direcții , s . f . I. 1. Orientare în spațiu a unei ființe , a unui obiect , a unei acțiuni , a unui fenomen , a unei mișcări ; sens în care se desfășoară ceva . 2. ( Mat . ) Proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată . II. 1. Acțiunea de a conduce , de a dirija ( o instituție , o întreprindere etc , ) ; conducere . 2. Post , funcție de director ^2 ; p . ext . durata acestei funcții . 3. Organ de conducere a unei întreprinderi , instituții , organizații etc . 4. Biroul directorului ^2 . III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul ( automobil , tractor

 

DISTINS

... DISTÍNS , - Ă , distinși , - se , adj . 1. Care se remarcă prin însușirile sale , care iese din comun

 

DIVERGE

... 3 divérge , vb . III. Intranz . ( Despre linii geometrice , razele unui fascicul etc . ) A se îndepărta , a se răsfira dintr - un punct comun

 

DIVERGENT

... DIVERGÉNT , - Ă , divergenți , - te , adj . 1. ( Despre linii geometrice , raze luminoase dintr - un fascicul etc . ) Care se depărtează dintr - un punct comun în direcții diferite ; ( despre fascicule de raze luminoase ) a cărui secțiune crește pe măsura depărtării de un punct de referință ; ( despre sisteme optice ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>