Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DRUM

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 250 pentru DRUM.

DEZORIENTA

DEZORIENTÁ , dezorientez , vb . I . Tranz . și refl . A face pe cineva să piardă sau a - și pierde simțul orientării , drumul pe care urma să meargă

 

DIBUI

... DIBUÍ , díbui , vb . IV . 1. Intranz . A merge cu nesiguranță , șovăielnic , căutând un drum . 2. Intranz . A nimeri . 3. Tranz . A da de urma cuiva care se ascunde ; a găsi , a descoperi ...

 

DREPTAR

DREPTÁR , dreptare , s . n . Riglă , echer sau orice alt instrument folosit ( în construcții , în dulgherie etc . ) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor . - Drept + suf . -

 

DRUMAȘ

... DRUMÁȘ , drumași , s . m . ( Înv . și reg . ) Drumeț , călător . - Drum

 

DRUMEȚ

... DRUMÉȚ , - EÁȚĂ , drumeți , - e , s . m . și f . Persoană care călătorește ( pe jos ) ; călător . - Drum

 

DRUMUȘOR

... DRUMUȘÓR , drumușoare , s . n . Drumuleț . - Drum

 

DUCĂ

... DÚCĂ^2 , duci , s . m . ( Înv . ) Duce ^2 . DÚCĂ^1 s . f . ( De obicei precedat de prep . " de " , " la " , " pe " ) Plecare , drum

 

ESTIMĂ

ESTÍMĂ , estime , s . f . Determinare a punctului în care se află o navă pe glob , ținând seama numai de drumul și de viteza

 

ETRAVĂ

ETRÁVĂ , etrave , s . f . Element de rezistență care închide corpul unei nave la prora și cu care nava își deschide drumul la înaintarea prin

 

FASCINĂ

FASCÍNĂ , fascine , s . f . Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri , legat din loc în loc cu sârmă , uneori umplut cu piatră , moloz sau pământ , folosit la întărirea terasamentelor , la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate ; fascie ^1 [ Var . : fașínă s .

 

FREZĂ

FRÉZĂ^3 , freze , s . f . Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec . XVI - XVII . FRÉZĂ^2 , freze , s . f . Pieptănătură bărbătească ; frizură . FRÉZĂ^1 , freze , s . f . 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri , dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație , folosită la prelucrarea metalelor , a lemnului și a altor materiale dure ; frezor ^1 . 2. Mașină de frezat . 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr - un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite , care rupe bucăți din pământ , le sfărâmă și le amestecă . 4. ( Urmat de determinarea " rutieră " ) Mașină de lucru rutieră folosită pentru ruperea , mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ , la executarea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>