Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXERCITA
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 150 pentru EXERCITA.
PRESÁNT , - Ă , presanți , - te , adj . Care exercită o
PRESIÚNE , presiuni , s . f . 1. Forță care apasă ( uniform și perpendicular ) pe unitatea de suprafață a unui corp ; mărime fizică egala cu raportul dintre valoarea acestei forțe și aria suprafeței corpului respectiv ; apăsare . 2. ( În sintagma ) Presiune arterială = tensiune . 3. ( Bot . ; în sintagma ) Presiune radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină și tulpină . 4. Fig . Constrângere ( morală , economică , politică , socială ) exercitată asupra
... PRETÓRIU , pretorii , s . n . 1. ( La romani ) Reședința pretorului , sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești . 2. ( Înv . ) Sală de judecată ( în incinta unui tribunal ) ; p . gener . tribunal . 3. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Sfat domnesc format din ...
... PRETÚRĂ , preturi , s . f . ( În vechea organizare administrativ - teritorială a României ) Instituție în care își exercita
PRIMARIÁT , primariate , s . n . 1. Funcție , titlu de primar ( II ) ; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție . 2. Examen susținut de un medic pentru a obține titlul de medic primar . [ Pr . : - ri - at ] - Primar + suf . -
PRIORÁT , priorate , s . n . Funcție , titlu de prior ; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție . [ Pr . : pri -
... PROCHÉSTOR , prochestori , s . m . Magistrat roman care exercita
... PROCONSULÁT , proconsulate , s . n . Funcția de proconsul ; timpul în care un proconsul își exercita
... PROFESÁ , profesez , vb . I . 1. Tranz . și intranz . A practica , a exercita o meserie , o profesiune . 2. Tranz . A manifesta , a mărturisi , a susține public o concepție , o atitudine , o părere ...
PROFESIÚNE , profesiuni , s . f . 1. Ocupație , îndeletnicire cu caracter permanent , pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare ; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva ; meserie . 2. ( În sintagma ) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale . [ Pr . : - si - u - . - Var . : profésie s .
PROFESORÁT s . n . Meseria de profesor ; funcția de profesor ; timpul cât cineva exercită această