Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXTERIOR
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 208 pentru EXTERIOR.
GHIVÉNT , ghiventuri , s . n . Șanț elicoidal regulat făcut pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice , care permite înșurubarea acesteia cu o piesă similară ;
GLÁNDĂ , glande , s . f . Organ anatomic în formă de tub care produce o secreție , conducând - o în exteriorul organismului , în sânge , în limfă
... HETERONÓM , - Ă , heteronomi , - e , adj . Care se supune unei legi venite din exterior
... vb . IV . Intranz . 1. A părăsi un loc , o încăpere , un spațiu închis , limitat , plecând afară ; a trece din interior în exterior . 2. A se ivi , a apărea , a se face văzut sau auzit . 3. A părăsi o poziție ...
IEPURÁRIȚĂ s . f . ( Med . vet . ) Tumoră osoasă care se formează la marginea exterioară a jaretului calului . - Iepure + suf . -
IMPÚLSIE , impulsii , s . f . 1. Tendință , pornire spontană , involuntară , adesea cu caracter imperios , provocată de un factor psihologic , emoțional . 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară . 3. Impuls ( 3 ) . [ Var . : ( rar ) impulsiúne s .
INACTIVÍSM s . n . ( Rar ) Accentuare a atitudinii inactive ; mod de viață care evită contactul cu lumea
INÉL , inele , s . n . 1. Cerc mic de metal ( prețios , cu pietre scumpe ) care se poartă ca podoabă pe deget . 2. Obiect în formă de cerc , având diverse întrebuințări practice ; verigă , belciug . 3. Arteră de circulație , cu traseu circular sau poligonal , care înconjură o localitate și leagă capetele șoselelor exterioare care conduc la această localitate . 4. ( La pl . ) Zone inelare concentrice care se observă într - o secțiune transversală făcută în tulpina sau rădăcina plantelor lemnoase și care indică vârsta acestora și creșterea lor în grosime . 5. Fiecare dintre segmentele din care este alcătuit corpul unor
INERȚÍE , inerții , s . f . 1. ( Fiz . ) Proprietate a corpurilor de a - și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare . 2. Proprietate a unui sistem fizico - chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi . 3. Fig . Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus , în inactivitate ; lipsă de energie , indolență , apatie . 4. ( Med . ; în sintagma ) Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după
INTERIÓR , - OÁRĂ , interiori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care este situat înăuntrul unui lucru , al unui spațiu limitat etc . ; intern . 2. S . n . Partea interioară ( 1 ) a unui obiect , a unui spațiu circumscris ( și închis ) , a unei încăperi ( împreună cu tot ce se află aici ) ; spec . mobilierul sau aranjamentul unei locuințe , al unei camere etc . 3. S . n . Post telefonic funcționând printr - o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere , birouri etc . ale unei clădiri , ale unei instituții etc . [ Pr . : - ri -
INTERIORIZÁT , - Ă , interiorizați , - te , adj . 1. Care este reflectat în conștiința cuiva . 2. ( Despre oameni ) Care - și înăbușă manifestările exterioare , care se refugiază în trăiri interioare . [ Pr . : - ri -