Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIZICĂ

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 403 pentru FIZICĂ.

DENSITATE

DENSITÁTE , densități , s . f . 1. Mărime fizică definită prin raportul dintre masa și volumul unui corp ; masă specifică . 2. Faptul de a fi dens ;

 

DEPARAZITA

DEPARAZITÁ , deparazitez , vb . I . Tranz . A distruge sau a înlătura paraziții de pe plante sau de pe animale , prin metode chimice , fizice sau biologice . - De ^4 +

 

DERMITĂ

DERMÍTĂ , dermite , s . f . Inflamație a pielii provocată de diferite cauze mecanice , fizice , infecții etc . ; dermatită (

 

DESCOMPUNE

DESCOMPÚNE , descompún , vb . III . l . Tranz . A desface în părțile componente . 2. Refl . ( Despre materii și corpuri organice ) A se altera , a se strica ; a putrezi . 3. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A - și schimba prin deformare caracterul , înfățișarea morală sau fizică ; ( despre față , trăsături etc . ) a se crispa , a se contracta . [ Perf . s . descompusei , part . descompus ] - Des ^1 - + compus ( după fr .

 

DESCOMPUS

DESCOMPÚS , - Ă , descompuși , - se , adj . 1. Desfăcut în părțile componente . 2. ( Despre materii organice ) Alterat , stricat , putrezit . 3. Fig . Care are înfățișarea morală sau fizică deformată ; ( despre fața omului ) crispat ,

 

DEXTERITATE

DEXTERITÁTE , dexterități , ( 2 ) s . f . 1. Abilitate , dibăcie , îndemânare ( fizică ) . 2. ( Ieșit din uz ) Obiect de învățământ ( desen , muzică , caligrafie , gimnastică , gospodărie , lucru de mână ) având drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemânarea practică a

 

DEZINFECTANT

... DEZINFECTANT , dezinfectante , s . n . Substanță sau agent fizic

 

DILATOMETRIE

DILATOMETRÍE s . f . Ramură a fizicii care studiază procedeele de măsurare a dilatației corpurilor , precum și transformările fizico - chimice suferite de corpuri sub influența

 

DOR

DOR , doruri , s . n . 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag , de a reveni la o îndeletnicire preferată ; nostalgie . 2. Stare sufletească a celui care tinde , râvnește , aspiră la ceva ; năzuință , dorință . 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva ( care se află departe ) . 4. ( Pop . ) Durere fizică . Dor de dinți . 5. Poftă , gust ( de a mânca sau de a bea ceva ) . De dorul fragilor ( sau căpșunilor ) mănânci și frunzele . 6. Atracție erotică . 7. ( Pop . ; în loc . adv . ) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă , fără rost , la

 

DOZIMETRIE

DOZIMETRÍE s . f . Capitol al fizicii care studiază tehnica măsurării dozelor de

 

DULCE

DÚLCE , dulci , ( A ) adj . , dulciuri , ( B 2 ) s . n . , ( B 1 ) s . n . A. Adj . I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului . 2. ( Despre lapte ) Proaspăt ; nefermentat . 3. ( Despre fructe ) Care este produs de un pom fructifer altoit , având gustul dulce ( A I 1 ) . 4. ( Despre apă ) De râu , de izvor , de fântână . II. Fig . 1. Frumos , drăguț , gingaș . Zâmbet dulce . 2. ( Despre somn ) Liniștit , calm , odihnitor . 3. ( Despre gesturi , acțiuni ) Ușor , delicat , gingaș . 4. ( Despre terenuri ) Puțin înclinat , cu pantă redusă , ușor de urcat . 5. ( Despre climă și agenți fizici ) Moderat , temperat . 6. ( Despre ființe ) Simpatic , plăcut la înfățișare sau în comportări . 7. ( Despre oameni ) Blând , omenos , înțelegător . B. S . n . 1. Ceea ce e plăcut , bun ; ceea ce produce plăcere , bucurie . 2. ( Mai ales la pl . ) Preparat dulce ( A I l ) care se

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>