Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORȚA
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 163 pentru FORȚA.
JOULE , jouli , s . m . Unitate de măsură a energiei , egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de un newton , când punctul ei de aplicație se deplasează cu un metru în direcția și în sensul forței . [ Pr . :
LÚPTĂ , lupte , s . f . 1. Încăierare , bătaie între două ( sau mai multe ) persoane ( de obicei fără folosirea armelor ) , care caută să se învingă una pe alta ( sau unele pe altele ) . 2. Ciocnire armată între două forțe inamice ; bătălie . 3. Străduință depusă de cineva pentru a învinge o greutate , o nevoie sau pentru a se apăra . 4. Străduință depusă de cineva pentru a combate o idee , o concepție , o deprindere ;
MĂSURÁ , măsór , vb . I . I. Tranz . 1. A determina cu instrumente sau cu aparate de măsură , etaloane etc . , valoarea unei mărimi ( lungime , masă , greutate , tensiune electrică etc . ) ; a lua măsura ; spec . a cântări . 2. A evalua , a aprecia valoarea , mărimea . 3. A străbate ( pe jos ) , a parcurge de la un capăt la altul un spațiu , o distanță . 4. A cuprinde cu ochii , a cerceta cu privirea o distanță , un loc ; a scruta . II. Fig . 1. Tranz . A cântări , a modera , a înfrâna cuvintele , gesturile , manifestările etc . 2. Refl . și tranz . A ( se ) compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice , intelectuale
MAGÍE , magii , s . f . 1. Totalitatea procedeelor , formulelor , gesturilor etc . prin care ar putea fi invocate anumite forțe supranaturale spre a produce miracole ; practica acestor procedee , formule etc . 2. Fig . Putere irezistibilă de atracție , de fascinare ; farmec ,
MAGNÉTIC , - Ă , magnetici , - ce , adj . ( Despre forțe , fenomene ) Care se referă la magnet sau la magnetism ; ( despre corpuri ) care este feromagnetic , care poate fi
MECÁNIC , - Ă , mecanici , - ce , subst . , adj . I. S . f . 1. Știință care studiază mișcarea sau echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor ; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene ; mecanotehnică . 2. Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor , îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării . 3. Tratat , manual de mecanică ( I 1 , 2 ) . II. Adj . 1. Care aparține mecanicii ( I ) , privitor la mecanică , de mecanică . 2. ( Și adv . ) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism ; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor ; mecanizat . 3. ( Și adv . ) Care se realizează fără participarea conștiinței , a voinței ; mașinal , automat . III. S . m . și f . Specialist în mecanică ( I 1 ,
MECANÍSM , mecanisme , s . n . 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele , astfel încât unele elemente mobile , transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse , pot antrena mișcarea acestora . 2. Mod de funcționare a unui mecanism ( 1 ) . 3. Mod în care se desfășoară un fenomen , o reacție etc . 4. P . anal . Sistem , mod de organizare politică , economică , socială
MILITARÍSM s . n . Politică de subordonare a activității de stat , și prin aceasta a întregii vieți sociale , intereselor de mărire a potențialului militar și de pregătire pentru război , precum și de menținere cu ajutorul forței a relațiilor de dominație atât pe plan intern , cât și pe plan
... manifesta , a face inofensiv , a reduce la pasivitate , a paraliza ; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară , a contracara , a zădărnici . 2. Tranz . fact . și refl . ( Chim . ) A ( se ) face neutru ( 4 ) . 3. Tranz . ( Fiz ...
NÍMFĂ , nimfe , s . f . 1. ( În mitologia greacă ) Fiecare dintre zeițele apelor , ale pomilor , ale crângurilor și ale munților , personificând forțele naturii . 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte ;
OCUPÁȚIE , ocupații , s . f . 1. ( Luare temporară în ) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat ; cucerire . 2. Îndeletnicire , treabă , activitate ;