Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMA

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 299 pentru FORMA.

FĂT

FĂT , feți , s . m . 1. Produs de concepție din uterul mamiferelor , din momentul când începe a avea mișcări proprii și formele caracteristice speciei și până când se naște ; fetus . 2. ( Pop . și poetic ) Fecior , fiu ; băiat ,

 

FEDELEȘ

FEDELÉȘ , fedeleșuri , s . n . Butoiaș mic , de forme diferite , în care țăranii își țin apa când lucrează la

 

FIGURĂ

FIGÚRĂ , figuri , s . f . 1. Înfățișare a feței , a obrazului cuiva ; chip , față , obraz . 2. Imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect , redată prin desen , pictură , sculptură etc . 3. Persoană ; ( în special ) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii ; tip , personalitate . 4. ( În sintagmele ) Figură de stil ( sau poetică ) = procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în așa fel ca sensurile vechi să se îmbogățească , pentru a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate . Figură etimologică = construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic ( de obicei un verb și un substantiv ) sau apropiate din punct de vedere semantic . " Și - a trăit traiul " reprezintă o figură etimologică . ( Log . ) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc între ele după locul ocupat de termenul mediu în premise . 5. Poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări la dans , la balet , la scrimă , la patinaj

 

FILARMONIC

FILARMÓNIC , - Ă , filarmonici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte , recitaluri , spectacole muzicale . 2. S . f . Instituție ( de stat ) care deține rolul principal în viața de concert și în dezvoltarea culturii muzicale a unei țări , cuprinzând toate aspectele artei interpretative și toate formele de manifestare

 

FILOGENIE

FILOGENÍE s . f . 1. Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii ; filogeneză . 2. Ramură a biologiei care cercetează filogenia (

 

FONEM

FONÉM , foneme , s . n . Cea mai mică unitate sonoră a limbii , care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele , precum și formele gramaticale ale aceluiași

 

FORMĂ

... de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces . 2. Înfățișare , aspect ( extern ) , contur , siluetă . 3. ( Geogr . : în sintagma ) Formă de relief = neregularitate a suprafeței pământului , rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi . 4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a conținutului ...

 

FORMAL

... FORMÁL , - Ă , formali , - e , adj . 1. Privitor la formă , care ține de formă , de aparență . 2. Formulat precis ; categoric , expres . 3. Pătruns de formalism ; făcut de formă

 

FORMALISM

FORMALÍSM s . n . 1. Orientare în artă , estetică , muzică , literatură care rupe forma de conținut , tinzând să supraaprecieze forma operei de artă în dauna conținutului , să considere forma un scop în sine și nu ca expresie a conținutului . 2. Atitudine caracterizată prin respectarea strictă a formei în dauna fondului

 

FORMAR

... FORMÁR , formari , s . m . Lucrător calificat care confecționează forme de turnătorie ; formator . - Formă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>