Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru H

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 192 pentru H.

HĂȚI

HĂȚÍ , hățesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A zgâlțâi , a smuci pe

 

HĂȚUI

HĂȚUÍ , hățuiesc , vb . IV . Tranz . A mâna caii ( cu ajutorul

 

HĂBĂUC

HĂBĂÚC , - Ă , hăbăuci , - ce , adj . ( Reg . ; adesea substantivat ) Năuc , buimac , zăpăcit ; p . ext . prost ;

 

HĂBĂUCI

HĂBĂUCÍ , hăbăucesc , vb . IV . Tranz . și refl . ( Reg . ) A ( se ) zăpăci , a ( se ) năuci . [ Pr . : - bă -

 

HĂDĂRAG

HĂDĂRÁG , hădăragi , s . m . ( Reg . ) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele . 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară , care scutură teica , lăsând să cadă boabele din coșul morii ; hădărău . 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod . 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița . [ Var . : hadarág s .

 

HĂIMĂNI

HĂIMĂNÍ , hăimănesc , vb . IV . Intranz . ( Rar ) A umbla haimana , a

 

HĂINĂRIE

HĂINĂRÍE , hăinării , ( 1 ) s . f . 1. ( Rar ) Magazin în care se vând haine gata confecționate . 2. Cantitate mare de haine . - Haină + suf . -

 

HĂITAȘ

HĂITÁȘ^2 , hăitași , s . m . Om care , făcând gălăgie mare , stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători ; gonaci , gonaș , bătăiaș , hăitar , crainic ( 3 ) . - Haită + suf . - aș . HĂITÁȘ^1 , hăitașe , s . n . ( Reg . ) Acțiunea de stârnire a

 

HĂITUIALĂ

HĂITUIÁLĂ , hăituieli , s . f . Acțiunea de a hăitui și rezultatul ei ; goană după vânat . [ Pr . : - tu - ia - ] - Hăitui + suf . -

 

HĂLĂDUI

HĂLĂDUÍ , hălăduiesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Pop . ) A trăi undeva în voie , în libertate , în liniște ; p . ext . a locui . 2. ( Înv . ) A scăpa cu viață ( de o primejdie ) . 3. ( Reg . ) A izbuti , a

 

HĂLĂGIE

HĂLĂGÍE s . f . V .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>