Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru L.

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 498 pentru L..

LĂCUȘOR

LĂCUȘÓR , lăcușoare , s . n . Diminutiv al lui lac ^1 ; lăculeț . [ Var . : lăcșór s . n . ] - Lac ^1 + suf . -

 

LĂCULEȚ

LĂCULÉȚ , lăculețe , s . n . Lăcușor . - Lac ^1 + suf . -

 

LĂCUSTĂ

LĂCÚSTĂ , lăcuste , s . f . Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor , dăunătoare agriculturii , care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi , adaptate pentru sărit ; insectă care aparține uneia dintre aceste specii . [ Var . : locústă s .

 

LĂFĂIRE

LĂFĂÍRE , lăfăiri , s . f . Faptul de a se lăfăi . - V.

 

LĂFĂIT

LĂFĂÍT , - Ă , lăfăiți , - te , adj . Comod , destins ; în huzur , îmbelșugat . - V.

 

LĂHUZĂ

LĂHÚZĂ s . f . v .

 

LĂIBĂRAC

LĂIBĂRÁC , lăibărace , s . n . ( Reg . ) Laibăr . - Laibăr + suf . -

 

LĂIEȘ

LĂIÉȘ , lăieși , s . m . Lăieț . [ Pr . : lă - ieș ] - Laie + suf . -

 

LĂIEȚ

LĂIÉȚ , - IÁȚĂ , lăieți , - e , s . m . și f . , adj . ( Țigan sau țigancă ) care face parte dintr - o laie ; p . ext . ( om ) cu înfățișare neîngrijită , cu părul lung și nepieptănat . - Laie + suf . -

 

LĂLĂI

LĂLĂÍ , lălăiesc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) A cânta ( monoton , la nesfârșit ) o melodie , înlocuind de obicei cuvintele cu silaba " la " ( repetat ) . - Formație

 

LĂLĂIRE

LĂLĂÍRE , lălăiri , s . f . ( Fam . ) Acțiunea de a lălăi și rezultatul ei . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>