Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LINIAT

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 177 pentru LINIAT.

IZOHIETĂ

IZOHIÉTĂ , izohiete , s . f . Linie care unește , pe hărțile climatice , punctele cu aceeași cantitate de precipitații căzute într - o anumită perioadă de timp , [ Pr . : - hi -

 

LIMITĂ

LÍMITĂ , limite , s . f . 1. Punct extrem , margine ( a unei suprafețe , a unui obiect etc . ) . 2. ( În sintagma ) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat , al unei provincii , al unei regiuni etc . ; graniță , hotar . Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii . 3. Fig . Punct până la care pot ajunge posibilitățile , facultățile , mijloacele etc .

 

LINIAMENT

LINIAMÉNT , liniamente , s . n . 1. Linie ( 1 ) , trăsătură . 2. Prima schiță a unei lucrări . [ Pr . : - ni -

 

MATRIARHAT

... MATRIARHÁT s . n . Denumire a perioadei comunei primitive , caracterizată prin stabilirea apartenenței la gintă pe linia

 

MOCĂNIȚĂ

MOCĂNÍȚĂ , mocănițe , s . f . 1. Mocancă ( 1 ) . 2. ( Glumeț ) Tren de linie îngustă , care circulă în regiunile de munte . - Mocan + suf . -

 

MOTOCICLETĂ

MOTOCICLÉTĂ , motociclete , s . f . Vehicul cu două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel , montate pe un cadru , cu motor cu ardere internă , construit pentru una sau două

 

MUCHIE

MÚCHIE , muchii , s . f . 1. Linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric . 2. Margine , dungă a unui lucru , a unei suprafețe . 3. Marginea din afară , porțiune laterală a unor obiecte . 4. Partea cea mai înaltă , ascuțită și prelungită , a unui munte , a unui deal , a unei stânci ; creastă , coamă , culme ; p . ext . coastă a unui munte sau a unui deal ; pantă , povârniș . [ Pr . : - chi - e . - Var . : múche s . f . ] - Probabil

 

NEALINIERE

... NEALINIÉRE , nealinieri , s . f . Neconformare la linia politică a unui partid sau la politica unui stat . [ Pr . : ne - a - li - ni - e - re ] - Ne - + aliniere . Cf . fr . %non ...

 

NIVEL

NIVÉL , niveluri , ( 1 , 3 ) ( 2 ) nivele , s . n . 1. Înălțimea la care se găsește un punct , o linie sau o suprafață a unui loc , a unui obiect etc . în raport cu un plan orizontal dat . 2. Nume dat mai multor unelte , instrumente , dispozitive care servesc la determinarea liniei ( sau a poziției , a suprafețelor ) orizontale sau cu care se măsoară pe teren diferențele de înălțime dintre două sau mai multe puncte de pe suprafața terestră . 3. Fig . Stadiu , grad ( de pregătire , de dezvoltare ) , treaptă ( a calității ) , indice ( al

 

NUMITOR

... NUMITÓR , numitori , s . m . Termen al unei fracții ordinare , scris sub linia

 

OBLICITATE

OBLICITÁTE s . f . Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață ; poziție

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>