Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIȘNUI
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 175 pentru OBIȘNUI.
NĂSTRÚȘNIC , - Ă , năstrușnici , - ce , adj . 1. Care iese din comun ; neobișnuit , ciudat , bizar . 2. Care depășește cu mult ( prin proporții , intensitate , calitate etc . ) limitele obișnuite ; extraordinar , strașnic ,
NARCOMÁN , - Ă , narcomani , - e , s . m . și f . Persoană care folosește în mod obișnuit
NATURALIZÁ , naturalizez , vb . I . 1. Tranz . A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește . 2. Tranz . fact . și refl . A ( se ) adapta într - un mediu nou , intrând în componența obișnuită a florei sau a faunei naturale a
NEASEMĂNÁT , - Ă , neasemănați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Care nu poate fi asemănat cu nimic ; care nu are pereche deoarece depășește limitele , însușirile obișnuite ; fără seamăn , incomparabil , neasemuit , unic . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +
NEINTERESÁNT , - Ă , neinteresanți , - te , adj . Care nu trezește interes , care nu este demn de atenție ; obișnuit , banal . - Ne - +
NEOBIȘNUÍNȚĂ s . f . ( Rar ) Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva ; lipsă de obișnuință . [ Pr . : ne - o - ] - Ne - +
NEOREALÍSM s . n . 1. Curent filozofic contemporan care identifică conștiința cu existența , redusă la un complex de senzații independente . 2. Curent în literatura , artele plastice și cinematografia italiană contemporană , care se manifestă printr - o tendință de apropiere de faptul real , de viața cotidiană a oamenilor obișnuiți . [ Pr . : ne - o - re -
NEREGULARITÁTE , neregularități , s . f . Abatere de la normă , de la forma obișnuită ;
NEREGULÁT , - Ă , neregulați , - te , adj . 1. Care constituie o abatere de la normă , de la forma obișnuită . 2. Care este lipsit de regularitate , de simetrie , de uniformitate , de
NESPĂLÁT , - Ă , nespălați , - te , adj . Care nu a fost spălat , care nu s - a spălat ( încă ) sau care nu s - a spălat bine ; care în mod obișnuit nu se
NORMÁL , - Ă , normali , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care este așa cum trebuie să fie , potrivit cu starea firească , obișnuit , firesc , natural . 2. Care este conform cu o normă ( 1 ) . 3. ( Înv . ; în sintagma ) Școală normală ( și substantivat , f . ) = școală