Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMENIT
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 131 pentru OMENIT.
SĂLBÁTIC , - Ă , sălbatici , - ce , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. ( Despre animale ) Care nu este domesticit sau îmblânzit ; p . ext . greu de stăpânit , nedomolit , aprig , focos . 2. ( Despre plante ) Care a crescut de la sine ; necultivat , nealtoit . 3. Care este creat de natură , fără intervenția omului ; natural ; lipsit de artificiu , de rafinament ; frust . 4. ( Despre ținuturi , locuri etc . ) Pustiu , nelocuit , neumblat ; lipsit de civilizație . II. 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești ; ( om ) primitiv . 2. Adj . Caracteristic omului primitiv ; rudimentar , înapoiat , primitiv , neevoluat . 3. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care se comportă ca un om primitiv ; ( om ) necivilizat , înapoiat , grosolan . 4. Adj . ( Despre păr ) Des și aspru ; neîngrijit . 5. Adj . ( Despre oameni ) Lipsit de umanitate ; crud , neomenos , violent , brutal , fioros . 6. Adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Care nu se poate stăpâni ; aprig , impulsiv , nestăpânit , nedomolit . 7. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care fuge de lume , care nu respectă conveniențele ( sociale ) ; ( om ) retras , izolat , singuratic , nesociabil , ursuz . III. Adj . 1. Care se manifestă cu deosebită intensitate , neobișnuit de puternic , violent , cumplit , aprig ; înfricoșător , de neînvins . 2. ( ...
SAGACITÁTE s . f . ( Livr . ) Facultate a minții omenești de a înțelege ușor și repede ceva ; perspicacitate ,
SATÍR , satiri , s . m . Fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia greacă , reprezentată printr - o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr , cu coarne și picioare de țap ( sau de cal ) , care personifica instinctele
SCIÁTIC , - Ă , sciatici , - ce , adj . s . f . 1. Adj . ( În sintagma ) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc , care pleacă din partea de jos a măduvei spinării și se ramifică în coapsă , gambă și laba piciorului , inervând membrele inferioare . 2. Adj . Care ține de nervul sciatic , privitor la nervul sciatic . Nevralgie sciatică . 3. S . f . Boală care se manifestă prin durere de - a lungul traiectului nervului sciatic , accentuată la mișcare , la care se mai pot adăuga tulburări motorii , vasculare și trofice . [ Pr . : sci -
SCÚRGERE , scurgeri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) scurge și rezultatul ei . 2. ( Concr . ) Loc ( amenajat sau natural ) pe unde se scurge apa de prisos . 3. ( Pop . ) Nume dat unor secreții patologice ale corpului
SOCIÁL , - Ă , sociali , - e , adj . 1. Creat de societate , propriu societății ; care este legat de viața oamenilor în societate , de raporturile lor în societate sau față de societate ; care privește societatea omenească . 2. Propriu unui anumit tip de societate ; legat de apartenența la o anumită categorie socială , la un anumit grup social . [ Pr . : - ci -
SOMATOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă de studiul anatomic și fiziologic al corpului omenesc
SOPRÁN , - Ă , soprani , - e , subst . 1. S . n . Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești ( de femeie sau de copil ) . 2. S . m . și f . Femeie sau copil cu voce de sopran ( 1 ) ; p . ext . instrument de suflat cu sunet asemănător vocii de sopran . [ Var . : sopráno s .
SPÁTE , spate , s . n . 1. Partea posterioară a corpului omenesc , de la umeri până la șale ; partea superioară a corpului animalelor , cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor ; spinare . 2. Parte a unor obiecte opusă feței ; parte a unei așezări , formații etc . , opusă direcției spre care este orientată . 3. Spătarul , speteaza scaunului ; rezemătoare . [ Pl . și :
SPÉCUL , specule , s . n . Instrument chirurgical cu care se lărgesc și se examinează ( într - o oglindă ) anumite cavități ale organismului omenesc . [ Var . : spéculum s .
STAT ^3 , staturi , s . n . 1. Faptul de a sta . 2. Înălțime a corpului omenesc , statură ; p . ext . înfățișare . V. sta . STAT ^1 , state , s . n . 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație ; țară . 2. ( La pl . , în evul mediu ) . Denumire a organelor reprezentative din anumite țări . 3. ( Mil . ; în sintagma ) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri , care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate ; sediul , localul acestui organ de conducere . STAT ^2 , state , s . n . 1. Listă , tabel . 2. ( În sintagma ) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă , socială etc . [ Var . : ștat s .