Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 8917 pentru UN.
CRÍZĂ , crize , s . f . 1. Manifestare a unor dificultăți ( economice , politice , sociale etc . ) ; perioadă de tensiune , de tulburare , de încercări ( adesea decisive ) care se manifestă în societate . 2. Moment critic , culminant , în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli ; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice . Criză de
... CÚRSĂ^3 , curse , s . f . ( Înv . ) Un fel de pastilă aromatică , importată din Orient , întrebuințată pentru a parfuma încăperile . CÚRSĂ^2 , curse , s . f . 1. Dispozitiv de diferite forme pentru ... spre a - l demasca sau pentru a - i face rău ; uneltire , manevră . CÚRSĂ^1 , curse , s . f . 1. Distanță parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar și conform unui orar stabilit . 2. Distanță parcursă de o piesă între punctele extreme într - o mișcare rectilinie alternativă . 3. ( Fam ...
CÚRTE , curți , s . f . I. 1. Spațiu ( împrejmuit ) în jurul unei clădiri , al unei gospodării etc . care ține de această clădire , gospodărie etc . ; ogradă . 2. ( În trecut ) Locuința de la țară a moșierului ; conac ; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință . 3. Palatul de reședință al unui suveran ; ( înv . ) reședința întărită a domnitorului și a boierilor , unde se refugia și populația în timpul războaielor . II. ( Cu determinări ; în trecut ) Numele unor instanțe ( superioare ) judecătorești și administrative . Curtea de casație . Curtea de apel . Curtea de juri . III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune , spre a - i câștiga favoarea , simpatia , dragostea . -
DECOMPRESIÚNE , decompresiuni , s . f . 1. Decomprimare . 2. Reducere a presiunii din cilindrul unei mașini , al unui recipient etc . prin stabilirea unei comunicații cu mediul înconjurător . 3. Micșorare treptată , în timp , a presiunii exercitate asupra unui scafandrier sau asupra unui echipaj submarin scufundat , la ieșirea acestuia la suprafață , pentru a evita embolia
... sau a unei nave și direcția reală de deplasare determinată de vânt ( la avioane ) sau de curenții maritimi ( la nave ) . 2. ( Tehn . ) Abatere într - un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială . 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire , servind la ...
DESÉN , desene , s . n . l . Reprezentare grafică a unui obiect , a unei figuri , a unui peisaj pe o suprafață plană sau curbă , prin linii , puncte , pete , simboluri etc . 2. Arta sau tehnica de a desena . 3. Planul unei construcții . 4. Ornamentația unei cusături . [ Pl . și : desenuri . - Var . : desémn s .
DIAGONÁL , - Ă , diagonali , - e , s . f . , adj . I. S . f . 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri ( sau vârfuri ) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite . 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr - o stație , pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta . 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele . II. Adj . Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite ; care este în formă de diagonală ; curmeziș ; cruciș . [ Pr . : - di -
DOS , dosuri , s . n . 1. Partea de dindărăt a unui obiect , a unei construcții , a unei curți , a unei ființe etc . 2. ( În sintagmele ) Dosul mâinii ( sau palmei , labei ) = partea din afară a mâinii ( sau a palmei , a labei ) . Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii . 3. Partea mai puțin arătoasă ( neîmpodobită și neexpusă vederii ) a unui obiect . 4. ( Pop . ) Loc unde nu bate soarele ; loc ferit , ascuns ,
... EXPERTÍZĂ , expertize , s . f . 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert , la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților , asupra unei situații , probleme etc . a cărei ...
... 1. Reacție chimică sau fizică foarte rapidă , violentă , însoțită de efecte mecanice , sonore , termice , luminoase etc . , provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere ; explodare , detonație , fulminație . 2. ( În sintagma ) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei , a bombelor vulcanice și a ... unui sentiment etc . 5. ( Fon . ) Ieșire bruscă a aerului , în momentul rostirii unor sunete , după ce acesta a fost oprit de un
FÁLCĂ , fălci , s . f . 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții ; ( la oameni ) maxilar ; ( la animale ) mandibulă . 2. ( Tehn . ) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini , care servește la prinderea unui obiect , a unui material etc . , la sfărâmarea ori deformarea unui material etc . - Refăcut din fălci ( pl . înv . al lui falce < lat . falx , -