Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPREUNAT
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 231 pentru ÎMPREUNAT.
DEPREÚNĂ adv . Împreună . - De ^4 + pre +
DESCHÍDE , deschíd , vb . III . 1. Tranz . A da la o parte , a împinge în lături o ușă , o fereastră , un capac etc . care închide ceva . 2. Tranz . A desface , a face să nu mai fie împreunat sau strâns . 3. Tranz . A desface , a dezlipi un plic , a scoate din plic , a despături o scrisoare ( pentru a lua cunoștință de conținut ) . 4. Refl . ( Despre pământ sau formații ale lui ; p . anal . despre valuri ) A se despica , a se crăpa . 5. Tranz . ( Adesea fig . ) A săpa , a tăia , a croi un drum , o șosea , o cărare . 6. Tranz . A porni o acțiune ( juridică ) , a face începutul ; a începe . 7. Tranz . A face să ia naștere , să funcționeze , a înființa , a organiza o școală , o instituție etc . 8. Tranz . ( În expr . ) A deschide o paranteză = a pune primul dintre cele două semne care formează o paranteză ; fig . a face o digresiune în cursul unei expuneri . 9. ...
DESCHÍS , - Ă , deschiși , - se , adj . 1. ( Despre uși , porți , capace etc . ) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură . 2. ( Despre încăperi , lăzi etc . ) Cu ușa sau capacul neînchise sau neîncuiate . 3. Fig . ( Adesea adverbial ) Lipsit de ascunzișuri , de fățărnicie ; franc , sincer . 4. ( Despre obiecte care se pot închide ) Cu marginile ( sau cu părțile componente ) desfăcute , îndepărtate ; care nu mai e împreunat sau strâns . A lăsa foarfecele deschis . 5. ( Despre terenuri ) Neîngrădit , neîmprejmuit ; p . ext . care se întinde pe o mare distanță ; ( despre drumuri ) pe care se poate circula nestingherit , fără obstacole . 6. ( În sintagmele ) Vocală deschisă = vocală pronunțată cu gura mai deschisă decât în cazul vocalelor închise . Silabă deschisă = silabă terminată în vocală . 7. ( Despre circuite electrice ) Care este întrerupt ; ( despre aparate electrice de conectare ) cu contactele separate . 8. ( Despre culori ) Cu nuanță mai apropiată de alb decât de negru ; pal , luminos , clar . [ Var . : ( pop . ) deșchís , - ă
DESPREUNÁ , despreunez , vb . I . Tranz . ( Pop . ) A despărți ființe sau lucruri care sunt împreună sau unite . [ Pr . : - pre - u - ] - Des ^1 - + [ îm ]
DISPOZITÍV , dispozitive , s . n . 1. Ansamblu de piese legate între ele într - un anumit fel ( de obicei imobil ) și care îndeplinește o funcție bine determinată într - un sistem tehnic . 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări ; p . ext . ( concr . ) trupele astfel dispuse pe teren ( împreună cu zona în care se află ) . 3. Parte finală a unei hotărâri judecătorești , în care se arată soluția dată litigiului ( și unele dispoziții
DISTÍH , distihuri , s . n . Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine
DIZOLVÁ , dizólv , vb . I . Tranz . 1. A face ca o substanță solidă , lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță ( lichidă ) , spre a forma împreună o soluție . 2. A desființa ca persoană juridică o organizație , o asociație , o societate , o adunare
DOC ^2 , docuri , s . n . Bazin portuar ( împreună cu construcțiile și instalațiile aferente ) , în care vapoarele sunt încărcate , descărcate sau reparate ; ansamblu de construcții , de instalații , de servicii tehnice și administrative care servesc un port ; magazie într - un port , în care se depozitează cerealele și alte mărfuri . DOC ^1 , docuri , s . n . Țesătură de bumbac din care se fac haine de vară , salopete , prelate
DÓZĂ^1 , doze , s . f . ( Adesea fig . ) Cantitate determinată dintr - o substanță , dintr - un material etc . care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec , un tot . DÓZĂ^2 , doze , s . f . 1. Cutie ( metalică ) izolată în interior , care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice . 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un
DOZÁ , dozéz , vb . I . Tranz . 1. A pune împreună , în proporții determinate , substanțele sau materialele care formează un amestec ; p . ext . a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot . 2. Fig . A folosi ceva în proporții judicioase , bine
DÚBĂ^2 , dube , s . f . 1. Luntre mică de pescuit ( în lacuri ) , construită dintr - un trunchi de copac scobit . 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn , în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții . DÚBĂ^1 , dube , s . f .