Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEOSEBI
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 230 pentru DEOSEBI.
MÂNDRÉȚE , mândreți , s . f . 1. Frumusețe , splendoare . 2. ( Concr . ) Ființă , lucru cu aspect deosebit de frumos , de atrăgător . - Mândru + suf . -
MĂIESTRÍE , măiestrii , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Pricepere , iscusință deosebită ; talent , dibăcie , artă . 2. ( Înv . ; concr . ) Lucrare , operă , creație . 3. Meserie , meșteșug ( care cere pricepere ) . [ Pr . : mă - ies - ] - Măiestru + suf . -
MĂRÉȚ , - EÁȚĂ , măreți , - e , adj . 1. Care trezește admirație , care se impune prin calități deosebite , excepționale ; grandios , impunător , falnic , maiestuos , fastuos . 2. ( Înv . și reg . ) Mândru , semeț ; îngâmfat , trufaș , orgolios . - Mări ^1 + suf . -
MAÉSTRU , - Ă , maeștri , - stre , s . m . și f . 1. Persoană care a adus contribuții ( deosebit de ) valoroase într - un domeniu de activitate , fiind adesea considerată drept îndrumător , model , șef al unei școli , creator al unui curent etc . 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul , muzica etc . ( fără să aibă un titlu academic ) ; persoană care avea acest titlu . 3. Persoană competentă , calificată într - un anumit domeniu ( de obicei muzică , dans , sport ) , care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv . 4. Titlu ierarhic în anumite organizații militare , politice , religioase etc . ; persoană care poartă acest titlu . 5. Maistru (
MAIESTUÓS , - OÁSĂ , maiestuoși , - oase , adj . 1. Care impune prin prestanță , prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn , ceremonios . 2. Care impune prin măreția înfățișării , prin grandoarea proporțiilor ; în mod grandios . [ Pr . : - tu - os . - Var . : maiestós , - oásă , majestós , - oásă
... europene . MÁRCĂ^1 , mărci , s . f . 1. Semn distinct aplicat pe un obiect , pe un produs , pe un animal etc . pentru a - l deosebi de altele , pentru a - l recunoaște etc . 2. Fisă de metal cu număr de ordine , cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru ...
... Tranz . 1. A face , a aplica un semn caracteristic pe un obiect , pe un animal etc . , pentru a - l deosebi de altele . 2. Fig . A constitui o notă specifică , o trăsătură caracteristică ; a reprezenta , a ilustra . 3. A ...
... de a marca și rezultatul ei ; marcare . 1. ( Concr . ) Semn aplicat pe un obiect , pe un animal etc . pentru a - l deosebi de altele . 2. ( Sport ) Supraveghere a unor jucători din echipa adversă , pentru a - i împiedica sa întreprindă acțiuni ofensive sau să ...
MARCÁNT , - Ă , marcanți , - te , adj . Care are o valoare deosebită , care iese în evidență ; de seamă , important ,
MÁRE^2 , mări , s . f . Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare , adânci și sărate , de pe suprafața Pământului , care de obicei sunt unite cu oceanul printr - o strâmtoare ; parte a oceanului de lângă țărm ; p . ext . ocean . MÁRE^1 , mari , adj . I. ( Indică dimensiunea ) Care depășește dimensiunile obișnuite ; care are dimensiuni apreciabile ( considerate în mod absolut sau prin comparație ) . II. ( Indică cantitatea ) 1. Care este în cantitate însemnată ; abundent , mult ; numeros . 2. ( Despre numere sau , p . ext . , despre valori care se pot exprima numeric ) Care este în cantitate însemnată , ridicat . III. ( Arată rezultatul dezvoltării ființelor ) Care a depășit frageda copilărie ; care a intrat în adolescență ; care a ajuns la maturitate . IV. ( Indică durata ; despre unități de timp ) De lungă durată , îndelung , lung . V. ( Indică intensitatea ) 1. ( Despre surse de lumină și căldură ) Puternic , intens . 2. ( Despre sunete , voce , zgomote ) Puternic , ridicat . 3. ( Despre fenomene atmosferice ) Violent , aspru , năprasnic . Ger mare . 4. ( Despre ritmul de mișcare sau de deplasare ) Care a depășit viteza obișnuită ; crescut ( ca viteză ) , mărit . 5. ( Despre stări sufletești , sentimente , senzații etc . ) Intens , profund , tare . VI. ( Arată calitatea , valoarea ) 1. De valoare , de însemnătate deosebită ; ...
MEDIOCRITÁTE , mediocrități , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi mediocru ; situație , starea a celui mediocru . 2. Persoană lipsită de calități ( intelectuale ) deosebite , om mediocru ( 2 ) . [ Pr . : - di -