Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EFECTUA

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 230 pentru EFECTUA.

KILOGRAMMETRU

KILOGRAMMÉTRU , kilogrammetri , s . m . Unitate de măsură pentru lucrul mecanic , egală cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutăți de un kilogram la înălțimea de un metru [ Scris și :

 

LĂCĂTUȘ

LĂCĂTÚȘ , lăcătuși , s . m . Meșteșugar , lucrător care face sau repară lacăte , broaște , chei etc . sau care efectuează operații de ajustare , de asamblare etc . a pieselor

 

LUCRA

... LUCRÁ , lucrez , vb . I . 1. Intranz . și tranz . A efectua , a presta o muncă , a face un lucru ; a munci . 2. Intranz . A fi în mișcare , în ...

 

LUCRU

LÚCRU , lucruri , s . n . I. Tot ceea ce există ( în afară de ființe ) și care este conceput ca o unitate de sine stătătoare ; obiect . II. 1. Activitate ( fizică sau intelectuală ) întreprinsă pentru realizarea unui scop ; muncă , treabă ; acțiune , faptă . 2. Ceea ce se efectuează , rezultatul muncii . III. 1. Chestiune , problemă . 2. Situație , fapt , fenomen ; ( la pl . ) întâmplare ,

 

LUSTRUITOR

LUSTRUITÓR , - OÁRE , lustruitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care efectuează operația de lustruire . 2. S . n . Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat , cu mâner de lemn , care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele . [ Pr . : - tru - i - ] - Lustrui + suf . -

 

MĂIESTRU

MĂIÉSTRU , MĂIÁSTRĂ , măieștri , măiestre , adj . 1. ( Despre oameni ) Iscusit , abil , ingenios . 2. ( În basme ) Înzestrat cu puteri magice ; care demonstrează putere magică ; ( despre lucuri ) efectuat prin puteri magice . Pasăre măiastră = pasăre din basme , înzestrată cu însușiri

 

MĂSURĂTOR

MĂSURĂTÓR , - OÁRE , măsurători , - oare , adj . , subst . 1. Adj . ( Rar ) Care măsoară ; cu care se măsoară . 2. S . m . și f . Persoană care măsoară ceva ; spec . lucrător care efectuează operații de măsurare . 3. S . n . și f . Nume dat unor obiecte care servesc la

 

MANDRINĂ

MANDRÍNĂ , mandrine , s . f . 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină - unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare . 2. ( Tehn . ) Priboi ^1 ( 1 ) . 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa . [ Var . : mandrín s .

 

MANEVRANT

MANEVRÁNT , manevranți , s . m . Lucrător feroviar care efectuează cuplarea , decuplarea sau frânarea vagoanelor în timpul manevrei . - Manevră + suf . -

 

MASTICATOR

MASTICATÓR , - OÁRE , masticatori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care servește la masticație , care se referă la masticație . 2. S . n . Mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de amestecare și fărâmițare a cauciucului natural

 

MEȘTEȘUGI

... MEȘTEȘUGÍ , meșteșugesc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) A efectua

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>