Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXISTENȚĂ
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 135 pentru EXISTENȚĂ.
SĂRĂCÍE , sărăcii , s . f . 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenței ; starea , viața celui sărac ( 1 ) . 2. Starea unui loc sărac , neproductiv . 3. Aspect sărăcăcios . 4. Cantitate mică , nesatisfăcătoare ( din ceva ) ; lipsă . 5. ( Fam . ) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fără valoare . - Sărac + suf . -
... un anumit criteriu și cu un scop ; selecționare . 2. Proces de supraviețuire a indivizilor dotați cu cele mai apte însușiri în lupta pentru existență . 3. Operație de extragere a unităților dintr - o colectivitate generală , după anumite principii ; parte dintr - o colectivitate cu ajutorul căreia se cercetează diversele ...
SELECȚIONÍSM s . n . Teorie care admite existența selecției naturale în biologie ; darwinism . [ Pr . : - ți -
SIMPTOMÁTIC , - Ă , simptomatici , - ce , adj . Care indică existența unei stări patologice în organism ; care este simptomul acestei stări patologice ; care se referă la
SIMULTANEITÁTE s . f . Însușirea a unor acțiuni , fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane ( 1 ) ; existența , producerea mai multor acțiuni în același timp ; coincidență în timp ; sincronism . [ Pr . : ne -
SINCRONÍSM , sincronisme , s . n . Existența în același timp sau desfășurarea paralelă a două sau a mai multor fapte , fenomene sau evenimente ;
SITUÁȚIE , situații , s . f . 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condițiile existenței unei ființe , a unei colectivități , a unei activități ; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva . Expr . A fi la înălțimea situației = a corespunde pe deplin unei misiuni încredințate . A te pune în situația cuiva = a încerca să înțelegi împrejurările în care se află altul , pentru a - ți da seama de modul lui de a gândi sau de a reacționa . A fi stăpân ( sau călare ) pe situație = a domina o situație în împrejurări critice , a fi sigur de ceva , a ști să se descurce ( într - o situație dificilă ) . 2. Prezentare detaliată a unor date privind rezultatele unei activități economice sau financiare dintr - un domeniu ( comparativ cu sarcinile planificate ) ; raport ; inventar . 3. ( Rar ) Așezare , poziție a unui teren , a unei localități etc . [ Pr . : - tu - a - . - Var . : ( înv . ) situațiúne s .
SOLIDARÍSM s . n . Concepție social - politică potrivit căreia principiul fundamental al existenței societății este solidaritatea tuturor membrilor
SPÁȚIU , spații , s . n . 1. ( Fil . ; la sg . ) Formă obiectivă și universală a existenței materiei , inseparabilă de materie , care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și exprimă ordinea coexistenței obiectelor lumii reale , poziția , distanța , mărimea , forma , întinderea lor . 2. Întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești ; văzduh ; porțiune din atmosferă ; întinderea , locul care ne înconjură . 3. Loc , suprafață , întindere limitată . 4. Loc ( liber ) între două obiecte , distanță , interval . 5. Interval de timp ,
SPÍRIT , spirite , s . n . I. 1. Factor ideal al existenței ( opus materiei ) ; conștiință , gândire ; p . ext . minte , rațiune , intelect . 2. Persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale , de caracter etc . 3. ( La pl . ) Societatea în întregul ei , oamenii considerați ca purtători ai unor idei , ai unor preocupări intelectuale ; opinie publică . 4. Mod , fel de a gândi , de a se manifesta ; părere , concepție împărtășită de un grup de oameni , de o colectivitate . 5. Caracter specific , trăsătură caracteristică a ceva . 6. Înclinare , pornire , tendință care determină felul de a fi , de a gândi , de a se manifesta al cuiva . 7. Glumă , anecdotă , banc . II. Semn grafic în scrierea greacă , care , adăugat unui sunet , arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al
SUBIECTIVÍSM s . n . 1. Orientare , tendință în filozofie care neagă existența lumii exterioare , reducând realitatea la conștiința pe care subiectul o are despre aceasta . 2. ( Rar ) Subiectivitate . - Subiectiv + suf . - ism ( după fr .