Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GRUP

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 454 pentru GRUP.

ANTOFITĂ

... ANTOFÍTĂ , antofite , s . f . ( La pl . ) Nume dat plantelor cu flori ; ( și la sg . ) plantă din acest grup

 

APOCOPĂ

... APOCÓPĂ , apocope , s . f . ( Fenomen fonetic care constă în ) dispariția unui sunet sau a unui grup

 

ARHIPELAG

... ARHIPELÁG , arhipelaguri , s . n . Grup

 

ARIE

... unei suprafețe ( exprimată în valori numerice ) . Aria cercului . 2. ( Suprafață , teritoriu considerat ca ) zonă de răspândire a unui fenomen , a unui grup de plante sau de animale etc . ÁRIE^3 , arii , s . f . Compoziție muzicală vocală ( cu acompaniament de orchestră , de pian etc . ) care face parte dintr ...

 

ARISTOCRAȚIE

... ARISTOCRAȚÍE , aristocrații , s . f . Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii , datorate originii , bogăției și poziției sale sociale ; p . gener . ( în orânduirea sclavagistă ) clasă socială dominantă , formată din marii ...

 

ASERVI

... ASERVÍ , aservesc , vb . IV . Tranz . A supune un grup

 

ASIMILA

... substanță materiile nutritive introduse în organism . 2. Refl . și tranz . A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii ( limbă , obiceiuri etc . ) 3. Tranz . a considera egal , asemănător cu altă ființă , cu alt obiect ...

 

ASOCIAȚIE

... ASOCIÁȚIE , asociații , s . f . 1. Grupare de persoane creată pentru a atinge un scop comun și organizată pe baza unui statut . 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viață . 3. Grupare de molecule , de stele etc . cu însușiri comune . Asociație moleculară ...

 

ASOCIATIV

... care evocă imagini prin asociație ( 4 ) . 2. ( Despre unele operații matematice ) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup

 

ASTATINIU

ASTATÍNIU s . n . Element chimic radioactiv din grupul halogenilor . [ Pr . : - ni - u ] - După fr . astatine , germ .

 

ASTERONIM

... ASTERONÍM , asteronime , s . n . Steluță , grup

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>