Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INDICA

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 285 pentru INDICA.

DIRECTOR

DIRÉCTOR^2 , - OÁRE , directori , - oare , s . m . și f . Persoană care conduce o întreprindere , o instituție , o publicație etc . sau un sector al acestora ; funcție deținută de această persoană . DIRECTÓR^1 , - OÁRE , directori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care dirijează sau conduce ceva , care indică direcția . 2. S . f . Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate . 3. S . n . ( Elt . ) Element constructiv al unei antene ( 2 ) , folosit pentru mărirea

 

DISC

DISC ^1 , discuri , s . n . 1. Placă circulară și plată de o anumită greutate , pe care o aruncă atleții discoboli la distanță . 2. Orice obiect de formă circulară și plată . 3. Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei . 4. Placă circulară care servește la înregistrarea și reproducerea vocii , a sunetelor etc . cu ajutorul unui aparat special . Disc de frecvență = disc ^1 ( 4 ) cu înregistrări speciale , folosit la verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick - up - urilor . 5. ( În sintagmele ) Disc intervertebral = cartilaj fibros și elastic așezat între două vertebre alăturate și servind la solidarizarea lor . Hernie de disc = hernie a unui disc intervertebral . DISC ^2 , discuri , s . n . Taler ( circular ) de metal ( prețios ) pe care se strâng în biserică , de la credincioși , bani pentru nevoile cultului sau pe care se pune agnețul ( la oficierea

 

DIVIZIUNE

DIVIZIÚNE , diviziuni , s . f . 1. Împărțire , fragmentare , separare ; ( concr . ) fragment sau unitate care se obține printr - o împărțire . 2. Linioară care indică o anumită valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de măsură ; valoare care corespunde acestei linioare . [ Pr . : - zi -

 

DOLCE

DÓLCE adv . ( Muz . ; indică modul de execuție ) Delicat , cu blândețe . - Cuv .

 

DREPT

DREPT , DREÁPTĂ , ( A , B ) drepți , - te , adj . ( C ) adv . , ( D ) drepturi , s . n . ( E ) prep . A. Adj . I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol , fără abatere . 2. ( Despre lucruri , ființe , părți ale lor etc . ) Care are o poziție verticală ( față de un punct de reper ) . Zid , perete drept . Om drept ca lumânarea . 3. Care are o poziție orizontală ( față de un punct de reper ) ; orizontal ; plan , neted . Câmpie dreaptă . 4. ( În sintagma ) Complement drept = complement direct , v . direct . II. Fig . 1. ( Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte ) Care este , se face etc . potrivit dreptății și adevărului ; întemeiat , just , cinstit , bun . 2. ( Despre oameni ) Care trăiește și lucrează conform dreptății , adevărului , omeniei , binelui ; cinstit , integru , cumsecade . 3. ( Reg . ; despre bunuri materiale ) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare . 4. ( Pop . ; despre rude ) Care este legat de cineva prin legături directe , de sânge ; adevărat , bun . B. Adj . ( În opoziție cu stâng ) 1. ( Despre organe ale corpului ) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte ( când cineva stă ...

 

DUAL

DUÁL , duale , s . n . Număr gramatical care indică în unele limbi două obiecte ori ființe alcătuind de obicei o pereche . [ Pr . : du -

 

DUECENTO

DUECÉNTO s . n . Cuvânt care indică arta , literatura și în general cultura italiană din sec . XIII. [ Pr . : du - e - ] - Cuv .

 

EFEMERIDĂ

EFEMERÍDĂ , efemeride , s . f . 1. Efemeră ( 2 ) . 2. ( La pl . ) Notițe ( de ziar sau de calendar ) care arată evenimentele petrecute în aceeași dată în ani diferiți . 3. ( La pl . ) Lucrare , sub formă de tabele , alcătuită cu anticipație de un observator astronomic și în care se indică pozițiile aștrilor și unele fenomene cerești din anul respectiv . 4. Fig . ( La pl . ) Lucruri , gânduri etc . trecătoare ; știri cotidiene de mică

 

EPIGRAF

EPIGRÁF , epigrafe , s . n . Scurt fragment , de obicei dintr - o operă celebră , în versuri sau în proză , pus la începutul unei cărți sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv ; moto ^

 

ETICHETĂ

ETICHÉTĂ , etichete , s . f . 1. Bucată de hârtie , de carton etc . care se aplică sau se leagă de pachete , sticle etc . și pe care se indică conținutul , prețul , posesorul , destinația etc . 2. Fig . Titlu , nume , calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva , ascunzând natura adevărată . 3. Fig . Norme de comportare riguros stabilite la curțile monarhilor , în relațiile dintre diplomați etc . ; p . ext . reguli convenționale de comportare ( politicoasă ) , întrebuințate în relațiile dintre membrii unei clase , ai unei societăți

 

FIECARE

FIECÁRE pron . nehot . ( Indică ființele sau lucrurile luate în parte dintr - un grup sau dintr - o categorie ) și unul , și altul ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>