Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMENIT
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 131 pentru OMENIT.
STAT ^3 , staturi , s . n . 1. Faptul de a sta . 2. Înălțime a corpului omenesc , statură ; p . ext . înfățișare . V. sta . STAT ^1 , state , s . n . 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație ; țară . 2. ( La pl . , în evul mediu ) . Denumire a organelor reprezentative din anumite țări . 3. ( Mil . ; în sintagma ) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri , care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate ; sediul , localul acestui organ de conducere . STAT ^2 , state , s . n . 1. Listă , tabel . 2. ( În sintagma ) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă , socială etc . [ Var . : ștat s .
STATÓRNIC , - Ă , statornici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni și manifestările lor ) Care se schimbă foarte greu ( în opinii , convingeri , sentimente etc . ) ; ferm , constant , hotărât ; neclintit . 2. ( Despre așezări omenești , despre populații etc . ) Care nu - și schimbă locul ; stabil , fix ; temeinic ,
STATÚRĂ , staturi , s . f . Înălțime a corpului omenesc ; stat ^3 (
STIL , stiluri , s . n . I. 1. Mod specific de exprimare într - un anumit domeniu al activității omenești , pentru anumite scopuri ale comunicării ; fel propriu de a se exprima al unei persoane ; spec . totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic . 2. Ansamblul particularităților de manifestare specifice unui popor , unei colectivități sau unui individ . 3. Fiecare dintre cele două principale sisteme de calculare a timpului calendaristic , între care există o diferență de 13 zile . II. Condei de metal sau de os , ascuțit la un capăt și turtit la celălalt , cu care se scria în antichitate pe tăblițele de ceară . III. ( Bot . ) Porțiune subțire și cilindrică a pistilului , care pornește de la ovar și se termină cu stigmatul . [ Pl . și : ( III )
STOCÍT , - Ă , stociți , - te , adj . ( Reg . ; despre organe ale corpului omenesc ) Care s - a golit de lichidul pe care îl conține ; fig . stors de vlagă , secătuit , sleit . - V.
STOL , stoluri , s . n . 1. Grup ( mare ) de păsări zburătoare de același fel . 2. Grup ( mare ) de ființe omenești ; pâlc , ceată . 3. ( Reg . ) Mănunchi ,
STRÂNS ^2 , - Ă , strânși , - se , adj . , adv . , s . f . I. Adj . 1. Legat , înfășurat bine . 2. Prins , apucat , cuprins cu putere ( în mâini ) . 3. Presat din mai multe părți ; înghesuit . 4. ( Despre părți ale corpului omenesc ) închis sau încleștat . 5. ( Despre pânză , hârtie etc . ) Înfășurat , împăturit . 6. ( Despre ființe sau părți ale lor ) Ghemuit , zgârcit ; contractat . II. Adj . 1. ( Despre lucruri ) Adunat la un loc ; îngrămădit . 2. ( Despre bani , avuții ) Agonisit , economisit , acumulat . 3. Așezat la loc sigur , pus bine . III. Adv . 1. ( Indică gradul cel mai înalt al unor acțiuni ) a ) Foarte tare , foarte puternic ( ca să nu se mai poată desface ) . b ) Foarte mult , cu toată puterea . 2. În mod strict , cu strictețe , întocmai . IV. S . f . ( Pop . ) Ceea ce agonisește , adună cineva ; avere ; provizie , recoltă . - V. strânge . STRÂNS ^1 s . n . Strângere . V.
STRICÁ , stric , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) transforma din bun în rău ; a ( se ) deteriora , a ( se ) degrada ; a ( se ) defecta . 2. Tranz . ( Pop . ) A sfărâma învelișul tare al unui lucru ( pentru a scoate și a folosi conținutul ) ; a sparge . 3. Refl . ( Despre materii organice ) A se altera , a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi ; ( despre aer ) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute , nocive . 4. Tranz . și intranz . A pricinui stricăciuni , daune , lipsuri ; a vătăma . 5. Tranz . A împiedica buna desfășurare a unei acțiuni , a unei stări ; a se pune de - a curmezișul , a tulbura , a zădărnici . 6. Tranz . A influența pe cineva în rău ; a corupe . 7. Tranz . A face ceva greșit , cum nu trebuie . 8. Tranz . și refl . A ( se ) dărâma , a ( se ) nărui , a ( se ) distruge ( o construcție , o așezare etc . omenească ) . 9. Refl . și ...
STRUCTÚRĂ , structuri , s . f . I. 1. Mod de organizare internă , de alcătuire a unui corp , a unui sistem ; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg organizat , caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component , cum și prin aranjarea lor unul față de celălalt . 2. Mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc , ale corpului anumalelor , ale plantelor sau ale țesuturilor lor . 3. Mod de construire a unui edificiu , a unui pod etc . 4. Mod de alcătuire a unei opere literare , muzicale etc . 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi . II. Mod de organizare , de întocmire a societății din punct de vedere economic , social - politic și cultural ;
SUPRAÓM , supraoameni , s . m . Om înzestrat cu calități excepționale , care realizează lucruri ce par mai presus de puterile
TÁINĂ , taine , s . f . 1. Ceea ce este neînțeles , nedescoperit , nepătruns de mintea omenească ; mister . 2. Secret . 3. Fig . Loc ascuns , tăinuit ; ascunzătoare , tainiță . 4. ( Bis . ; în sintagma ) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină ( botezul , căsătoria , spovedania , mirul , împărtășania , hirotonia și maslul ) , prin care credincioșii consideră că li se transmite harul