Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OPRI

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 125 pentru OPRI.

SUSPENDAT

SUSPENDÁT , - Ă , suspendați , - te , adj . 1. Atârnat ( în aer ) . 2. Fig . Întrerupt , oprit ;

 

SUSPENSIV

SUSPENSÍV , - Ă , suspensivi , - e , adj . ( Jur . ) Care suspendă , care oprește punerea în execuție a unei dispoziții , a unei prevederi

 

SUSTRAGE

... Tranz . A - și însuși , prin fraudă sau prin viclenie , un lucru care aparține altei persoane ; a fura . 2. Tranz . A opri , a abate , a împiedica de la ceva . 3. Refl . A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu ...

 

TĂUI

... TĂUÍ , tăuiesc , vb . IV . Refl . ( Reg . ; despre ape curgătoare ) A se opri

 

TAMPON

... menține o anumită distanță între vagoanele cuplate . 2. Bucată de vată sau de tifon sterilizat , care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într - o cavitate naturală a organismului în scopuri terapeutice . 3. Substanță întrebuințată pentru a împiedica ...

 

TERMOCOAGULARE

TERMOCOAGULÁRE , termocoagulări , s . f . Metodă de tratament chirurgical prin care , cu ajutorul termocauterului , este oprită o hemoragie . [ Pr . : - co - a - ] - Termo - +

 

TIPICAR

TIPICÁR , - Ă , tipicari , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte , oprindu - se la forme și aspecte exterioare , fără a pătrunde în miezul lucrurilor ; ( persoană ) care manifestă o scrupulozitate exagerată , inutilă ; ( om ) formalist ,

 

TOTUNA

... din mai multe alternative , cineva nu dă preferință nici uneia , socotindu - le pe toate pe același plan . 2. ( Rar ) Întruna , fără a se opri

 

TRECĂTOR

... oare , adj . , subst . I. Adj . 1. Care trece repede , care nu durează mult ; temporar . 2. Care trece printr - un loc fără a se opri multă vreme , care este în trecere pe undeva . II. S . m . și f . Pieton . III. S . f . 1. Drum îngust de trecere printre doi munți ...

 

UMBRĂ

ÚMBRĂ , umbre , s . f . I. 1. Lipsă de lumină , întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină ; porțiune din spațiu întunecoasă ( și răcoroasă ) unde nu ajung direct razele de lumină . 2. Întuneric , întunecime , obscuritate . 3. Nuanță închisă , pată întunecată . II. 1. ( De obicei urmat de o determinare în genitiv ) Conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru , proiectat pe o suprafață ( mai ) luminată . 2. ( În concepțiile mistice și în basme ) Duhul unui om mort sau ființă supranaturală , fantomatică ; stafie , fantomă , nălucă . 3. Fig . Urmă , semn abia perceptibil ; cantitate foarte mică din

 

ZĂGĂZUI

... ZĂGĂZUÍ , zăgăzuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A stăvili ; a îndigui , a bara . 2. Fig . A opri

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>