Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TERESTRU
Rezultatele 111 - 119 din aproximativ 119 pentru TERESTRU.
SUBVULCÁNIC , - Ă , subvulcanici , - ce , adj . Care se află în zonele superficiale ale scoarței terestre . - Sub ^1 - +
TECTÓNIC , - Ă , tectonici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care se referă la tectonică ( 2 ) , care aparține tectonicii , care este legat de mișcările scoarței Pământului . 2. S . f . Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor
TERȚIÁR , - Ă , terțiari , - e , adj . 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru . 2. ( În sintagma ) Eră terțiară ( și substantivat , n . ) = perioadă geologică caracterizată prin mari prăbușiri ale scoarței terestre , care au dat naștere mărilor de azi și au făcut să apară lanțuri întregi de munți . [ Pr . : - ți -
TOPOGRAFÍE s . f . Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni a scoarței Pământului , cu determinarea poziției elementelor scoarței terestre pe suprafețe mici ( considerate plane ) , precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafețelor măsurate , în scopul întocmirii de hărți și
TRANSGRESIÚNE , transgresiuni , s . f . ( Geol . ) Proces de înaintare a apelor marine spre uscat , pe suprafețe mari , ca efect al mișcării de coborâre a scoarței terestre . [ Pr . : - si - u - . Var . : transgrésie s .
VEHÍCUL , vehicule , s . n . Mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră , subterană , aeriană , cosmică , pe ( sau sub )
VIADÚCT , viaducte , s . n . Construcție de piatră , de beton sau de metal care susține o cale de comunicație terestră , traversând o vale la mare înălțime . [ Pr . : vi -
VICEAMIRÁL , viceamirali , s . m . Grad în marina militară , inferior amiralului și superior contraamiralului , corespunzător generalului - locotenent din armata terestră ; persoană care are acest grad . [ Pr . : - ce -
... ZÓNĂ , zone , s . f . 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru , delimitate în funcție de poli , de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr - o climă specifică . Zonă temperată . Zonă ecuatorială . 2. Porțiune dintr - o ...