Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRANSFORMARE
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 142 pentru TRANSFORMARE.
PIROMETAMORFÍSM s . n . Totalitate a transformărilor suferite de rocile din vecinătatea imediată a unui corp eruptiv din cauza temperaturilor
... PREFÁCERE , prefaceri , s . f . Acțiunea de a ( se ) preface și rezultatul ei ; schimbare , transformare
PRIMENÍT^2 , - Ă , primeniți , - te , adj . 1. Care și - a pus rufărie , lenjerie curată . 2. Fig . Care a suferit modificări , transformări ( pozitive ) ; care s - a înnoit , s - a împrospătat . [ Var . : ( reg . ) premenít , - ă adj . ] - PRIMENÍT^1 , primenituri , s . n . Primenire . [ Var . : ( reg . ) premenít s . n . ] - V.
... în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea . 3. Angrenare a două roți dințate într - un mecanism . 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții . 5. ( În sintagma ) Priză de aterizare ( sau ...
... actelor , documentelor adunate în vederea acestei acțiuni . 2. Succesiune de operații , de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare , se produce o transformare ; evoluție , dezvoltare , desfășurare ; acțiune . 3. Maladie ( a unui organ sau a întregului organism ) în evoluție ( sau în regres ) . [ Pl . și : ( înv ...
PROCESÓR , procesoare , s . n . Aparat electronic sau circuit integrat specializat pentru operații complexe sau pentru transformarea esențială a semnalelor înregistrate pe bandă
... PROPILITIZÁRE , propilitizări , s . f . Proces de transformare
... PROTOBITÚMEN s . n . Bitumen în stare de formare , care reprezintă prima fază de transformare
... PSEUDOMORFÓZĂ , pseudomorfoze , s . f . Transformare
RADIOLOCÁȚIE , radiolocații , s . f . Detectarea și determinarea poziției unui obiect ( în mișcare ) față de un reper , cu ajutorul unor fascicule de unde electromagnetice emise , și transformarea acestora în semnale vizibile după reflectarea lor de către obiectul detectat . [ Pr . : - di -
RADIORECEPTÓR , radioreceptoare , s . n . Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice ( prin antene ) , pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor ; radio ^