Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MARI
Rezultatele 1101 - 1110 din aproximativ 2008 pentru MARI.
... LATIFÚNDIU , latifundii , s . n . Mare
LÁUR , lauri , s . m . 1. Dafin . ( La pl . ) Frunzele dafinului ( cu care se încununau odinioară eroii , poeții , oratorii ) ; fig . glorie , victorie . 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase , cu flori mici și cu fructe roșii ( Ilex aquifolium ) . 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut , cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă ; ciumăfaie ( Datura
... LAVÍNĂ , lavine , s . f . Masă mare
... LÁVRĂ , lavre , s . f . Mănăstire mare
... LAVRÁC , lavraci , s . m . Pește marin răpitor , asemănător cu șalăul , de culoare cenușie - argintie , cu o dentiție foarte dezvoltată , apreciat pentru carnea sa ; lup - de - mare
... LEÁSĂ^2 , lese , s . f . Desiș mare într - o pădure . LEÁSĂ^1 , lese , s . f . Împletitură de nuiele în formă de grătar , de gard , de coș etc . , folosită ( singură sau ca element ...
LÉBĂDĂ , lebede , s . f . 1. Gen de păsări acvatice , mai mari decât gâsca , cu pene albe sau ( rar ) negre și cu gâtul lung și arcuit ( Cygnus ) ; pasăre care face parte din acest gen . 2. ( Art . ) Constelație din emisfera boreală ;
... LÉCTOR^1 , - Ă , lectori , - e , s . m . și f . 1. Grad în unele instituții de învățământ superior , mai mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul ; persoană care are acest grad . 2. Membru al unui lectorat ( 2 ) . 3. ( Ieșit din uz ) Persoană care ținea ...
... LEGIÚNE , legiuni , s . f . 1. Mare unitate militară romană ; p . gener . denumire dată unor formații militare sau paramilitare din diferite epoci . 2. Fig . Mulțime ; ceată , gloată . [ Pr . : - gi - u - . - Var . : ( înv ...
... LEMNĂRÍE^1 , lemnării , s . f . 1. Cantitate , grămadă ( mare ) de lemne . 2. Material lemnos care intră într - o construcție . 3. ( Reg . ) Magazie de lemne . - Lemn + suf . - ărie . LEMNĂRÍE^2 , lemnării , s . f . 1. Meseria ...
LEPĂDĂTÚRĂ , lepădături , s . f . 1. Copil născut înainte de termen ( și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice ) ; stârpitură . 2. Fig . Om lipsit de caracter ; persoană depravată , coruptă , decăzută . - Lepăda + suf . -