Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANIMAL

 Rezultatele 1171 - 1180 din aproximativ 1252 pentru ANIMAL.

UNIPAR

UNIPÁR , - Ă , unipari , - e , adj . ( Despre animale mamifere ) Care naște în mod obișnuit un singur

 

UNSOARE

UNSOÁRE , unsori , s . f . 1. Substanță grasă , uleioasă ( de origine animală sau vegetală ) cu care se unge ceva sau cineva sau care servește la gătit . 2. Faptul de a unge . - Uns + suf . -

 

UNTURĂ

UNTÚRĂ , unturi , s . f . Substanță grasă , insolubilă în apă , obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație , în medicină , în industrie

 

URECHELNIȚĂ

... 1. Insectă de culoare castanie , cu corpul alungit , cu elitrele scurte , având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare ( Forficula auricularia ) . 2. Animal miriapod cu capul mare , cu antenele lungi , cu prima pereche de picioare mai lungă , transformată într - un fel de clești îndreptați îndărăt ( Lithobius forficatus ) . 3 ...

 

UREE

... URÉE s . f . Substanță organică incoloră , cristalizată , care se găsește în urină și în sânge ( produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal ) sau se obține pe cale sintetică , fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice , a unor medicamente etc . ( Pr . : - re ...

 

URLA

URLÁ , úrlu , vb . I . Intranz . 1. ( Despre oameni și animale ) A scoate urlete ( 1 ) specifice . 2. ( Despre vânt , viscol , ape etc . : la pers . 3 ) A produce zgomote specifice , puternice ; a vâjâi , a

 

URLET

ÚRLET , urlete , s . n . 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale . 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii , de arme de foc etc . ; vuiet . - Urla + suf . -

 

URLUIALĂ

URLUIÁLĂ , urluieli , s . f . Boabe de cereale măcinate mare și întrebuințate ca hrană pentru animale . [ Var . : uruiálă s . f . ] - Urlui + suf . -

 

URSIDĂ

... URSÍDĂ , urside , s . f . ( La pl . ) Familie de mamifere carnivore , având ca tip ursul ; ( și la sg . ) animal

 

URZICĂTURĂ

URZICĂTÚRĂ , urzicături , s . f . Iritație a pielii în urma atingerii cu urzici , cu alte plante sau cu animale urticante . - Urzica + suf . -

 

URZICA

URZICÁ , urzíc , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( - și ) produce o usturime dureroasă ( și o bășicare ) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante ( ori animale ) urticante . 2. Tranz . Fig . A ironiza , a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>