Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FOLOSIT
Rezultatele 1191 - 1200 din aproximativ 2235 pentru FOLOSIT.
LUMINOFÓR , - Ă , luminofori , - e , ( 1 ) adj . , s . m . , luminofoare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Substanță care are proprietatea de luminescență , folosită la acoperirea tuburilor fluorescente . 2. S . n . Semnal luminos . 3. Adj . ( Livr . ) Care are semnal
LUNÉTĂ , lunete , s . f . 1. Instrument optic alcătuit din mai multe lentile ( și prisme ) dispuse într - un tub și servind , în astronomie , în topografie , în tehnica militară etc . la observarea obiectelor depărtate . 2. Dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi și subțiri , în timpul prelucrării lor la strung . 3. Element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice , folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect
LÚNTRE , luntre , s . f . Ambarcație cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate , folosită pe ape fără valuri mari ; barcă ( cu
LÚREX s . n . Bandă fină de aur , argint sau cupru aurit , folosită în anumite țesături ; țesătură sau tricot realizate cu această bandă . - Et .
LUT , luturi , ( rar ) s . n . 1. Rocă sedimentară , galbenă sau cafenie , folosită în olărie , în construcții și în sculptură ; argilă . 2.
LUTIȘÓR s . n . 1. Diminutiv ai lui lut . 2. Argilă care conține hidroxizi de fier sau de mangan , colorată în galben , roșu sau brun , folosită în pictură ; pămânțel . - Lut + suf . -
... MÂNCÁ , măn ? nc , vb . I . Tranz . 1. A mesteca un aliment în gură și a - l înghiți ; a folosi în alimentație , a consuma . 2. ( Despre animale și despre păsări sălbatice ) A rupe prada în bucăți , a sfâșia ( și ...
... MÂNUÍ , mânuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A folosi un instrument , o unealtă , o armă cu ajutorul mâinilor . 2. A lua sau a duce cu mâna ; a manipula ...
MĂI interj . ( Fam . ) 1. Cuvânt de adresare către una sau mai multe persoane de sex masculin , mai rar feminin , care marchează între vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior ; bă . 2. Cuvânt folosit pentru a exprima admirație ; mirare , nedumerire ; neîncredere ; nemulțumire ; ironie . [ Var . : mă interj . ] - Et .
MĂNUȘÁR , mănușari , ( 1 ) s . m . , mănușare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Persoană care confecționează mănuși ( 1 ) ; fabricant sau negustor de mănuși . 2. S . n . Mănușă de protecție ( folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte ) . [ Var . : ( 1 ) mânușár s . m . ] - Mănușă + suf . -
MĂRGEÁ , - ÍCĂ , mărgele , s . f . 1. Boabă ( mică ) de sticlă , de piatră etc . , de forme și culori diferite ( înșirată pe ață , cusută pe un veșmânt etc . ) , folosită ca podoabă ; ( la pl . ) șirag format din asemenea obiecte . 2. ( La pl . ) Protuberanțe ale pielii de pe capul și gâtul curcanului . 3. ( În forma mărgică ) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor , cu flori mici , dispuse câte una sau două în vârful unor spiculețe (