Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMĂ

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 223 pentru ARMĂ.

LONGRINĂ

LONGRÍNĂ , longrine , s . f . Grindă de lemn , de oțel sau de beton armat , folosită drept cofraj lateral pentru o îmbrăcăminte rutieră de beton , în cursul executării

 

LUPTĂ

LÚPTĂ , lupte , s . f . 1. Încăierare , bătaie între două ( sau mai multe ) persoane ( de obicei fără folosirea armelor ) , care caută să se învingă una pe alta ( sau unele pe altele ) . 2. Ciocnire armată între două forțe inamice ; bătălie . 3. Străduință depusă de cineva pentru a învinge o greutate , o nevoie sau pentru a se apăra . 4. Străduință depusă de cineva pentru a combate o idee , o concepție , o deprindere ;

 

MÂNUI

MÂNUÍ , mânuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A folosi un instrument , o unealtă , o armă cu ajutorul mâinilor . 2. A lua sau a duce cu mâna ; a manipula . 3. A administra , a manipula bani , fonduri . - Mână + suf . -

 

MERCENAR

MERCENÁR , - Ă , mercenari , - e s . m . , adj . 1. S . m . Persoană angajată cu leafă într - o armată ( străină ) ; fig . persoană care , pentru bani sau pentru unele avantaje materiale , face orice fel de servicii . 2. Adj . Care aparține mercenarilor ( 1 ) , privitor la mercenari ; care se compune din

 

MILITĂRIE

MILITĂRÍE s . f . Serviciu , stagiu militar ; viață , profesiune de militar ; armată , ostășie ,

 

MILITAR

MILITÁR , - Ă , militari , - e , s . m . și f . , adj . l . S . m . și f . Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar ; ostaș , oștean . 2. Adj . Care aparține armatei sau militarilor ( 1 ) , privitor la armată sau la militari , specific armatei sau militarilor ; făcut după principii proprii armatei ; milităresc ,

 

MINĂ

MÍNĂ^3 , mine , s . f . Veche monedă grecească de aur sau de argint , a cărei valoare era egală cu o sută de drahme . MÍNĂ^2 , mine , s . f . Expresie a feței ; fizionomie , chip , înfățișare . MÍNĂ^1 , mine , s . f . 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanțe minerale utile ; complex de lucrări , de instalații în subteran și la suprafață , destinate exploatării , cu ajutorul puțurilor și galeriilor , a unui zăcământ de substanțe minerale utile ; subteran , baie ^2 . 2. Armă explozivă care se așază pe pământ sau în pământ , în apă etc . și care explodează la atingere sau la comandă . 3. Bucată subțire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material , folosită la confecționarea

 

MIRĂ

MÍRĂ , mire , s . f . 1. Riglă cu diviziuni speciale , care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor . 2. Cătare ( la armă ) . 3. Imagine - tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii

 

MITRALIERĂ

MITRALIÉRĂ , mitraliere , s . f . Armă automată de calibru mic , ușor transportabilă , cu care se poate trage într - un timp scurt un număr mare de proiectile asemănătoare cu gloanțele de pușcă . [ Pr . : - li -

 

MOTOMITRALIERĂ

MOTOMITRALIÉRĂ , motomitraliere , s . f . Autovehicul special , armat cu una sau cu mai multe mitraliere . [ Pr . : - li - e - ] - Moto ^1 - +

 

MUSCHETĂ

MUSCHÉTĂ , muschete , s . f . Armă de foc portativă din evul mediu , cu fitil , asemănătoare cu archebuza . [ Var . : muschét s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>