Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAI

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 298 pentru CAI.

DEROBA

DEROBÁ , derobez , vb . I . Refl . ( Despre cai ) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol ; a se întoarce în

 

DESCĂLECA

... DESCĂLECÁ , descálec , vb . I . Intranz . 1. A coborî , a se da jos de pe cal . 2. ( Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești ) A se așeza într - un loc , întemeind o țară . [ Var ...

 

DESCĂLECARE

... DESCĂLECÁRE , descălecări , s . f . Acțiunea de a descăleca și rezultatul ei ; coborâre de pe cal

 

DESPOTCOVI

DESPOTCOVÍ , despotcovesc , vb . IV . Refl . ( Despre cai ) A - și pierde

 

DRIC

DRIC , dricuri , s . n . 1. Scheletul de sus al unui car ( fără roți și loitre ) . 2. Vehicul special , tras de cai , care poartă mortul la groapă ; car mortuar . 3. Fig . ( Pop . ) Punct culminant al zilei , al nopții , al unui anotimp ; punct culminant al unei acțiuni care se desfășoară în timp ; miez ,

 

DUCIPAL

... DÚCIPAL , ducipali , s . m . Cal

 

ECHINISM

... ECHINÍSM s . n . Deformație a piciorului la oameni , asemănătoare cu un picior de cal

 

ECHIPAJ

ECHIPÁJ , echipaje , s . n . 1. Totalitatea personalului de conducere și de deservire a unei nave , a unui avion , a unui tanc etc . 2. Grup de sportivi care se găsesc pe o ambarcație , un avion , un bob , o motocicletă etc . și care participă la conducerea acestora . 3. Partea fixă sau partea mobilă a unui instrument . 4. ( Ieșit din uz ) Trăsură de lux ( împreună cu caii înhămați la

 

ECVISETACEE

ECVISETACÉE , ecvisetacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante erbacee criptogame vasculare cu un singur gen în flora actuală ( coada - calului ) , cu frunze foarte mici , solzoase , concrescute într - o teacă în jurul nodurilor , și care se înmulțesc prin spori ( Equisetum ) ; ( și la sg . ) plantă care face parte din această

 

EPARVEN

EPARVÉN , eparvene , s . n . Tumoare osoasă care se formează uneori la încheietura piciorului dinapoi la cai sau , mai rar , la boi ; os

 

EQUUS

EQUUS subst . Gen de mamifere imparicopitate , având ca reprezentanți actuali calul , măgarul , zebra etc . , caracterizate prin talie mare , dinți lungi , existența unui singur deget . [ Pr . : écvus ] - Cuv .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>