Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEOSEBI
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 230 pentru DEOSEBI.
MEDIOCRITÁTE , mediocrități , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi mediocru ; situație , starea a celui mediocru . 2. Persoană lipsită de calități ( intelectuale ) deosebite , om mediocru ( 2 ) . [ Pr . : - di -
MELOMANÍE s . f . Pasiune , preferință deosebită pentru
MINUȚIÓS , - OÁSĂ , minuțioși , - oase , adj . ( Adesea adverbial ) Care cercetează lucrurile în amănunt , cu multă atenție și răbdare ; făcut cu deosebită atenție , cu grijă ; meticulos . [ Pr : - ți -
... oamenii și unele animale , prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori ; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații ; olfacție . 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri ; proprietate a unor substanțe de a produce ...
MIXT , - Ă , micști , mixte , adj . , s . f . pl . 1. Adj . Alcătuit din elemente deosebite ( ca natură , origine , funcție etc . ) ; 2. S . f . pl . Produse miniere naturale constituite din mai multe minerale concrescute , care trebuie sfărâmate în vederea separării substanțelor
MIXTÚRĂ , mixturi , s . f . 1. ( Livr . , depr . ) Amestec de elemente eterogene ; amestecătură . 2. Substanță , material , amestec etc . preparate prin amestecarea mai multor substanțe , materiale etc . , de obicei lichide sau granulare . 3. ( Muz . ) Sunet deosebit obținut la orgă prin producerea simultană a unor timbruri
MONUMÉNT , monumente , s . n . 1. Operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile ; p . ext . construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare . 2. ( În sintagma ) Monument al naturii = plantă , animal , formațiune naturală , teritoriu etc . de mare însemnătate științifică sau estetică , considerate bunuri naționale , ocrotite prin lege și conservate pentru
MULT , - Ă , mulți , - te , adj . , adv . 1. Adj . Care se află în mare număr , în cantitate mare sau în sorturi diferite ; de intensitate deosebită , de proporții mari , de durată lungă . 2. Adv . În cantitate însemnată , în mare măsură ; în mod intens , stăruitor ; cu valoare mare ; pe o distanță mare ; în timp îndelungat ; de repetate
NEDIFERENȚIÁT , - Ă , nediferențiați , - te , adj . Care nu se deosebește , nu se distinge cu nimic ( de altceva sau de altcineva ) . [ Pr . : - ți - at ] - Ne - +
NEOBOSEÁLĂ s . f . ( Rar ) Hărnicie ( deosebită ) , zel ( susținut ) . [ Pr . : ne - o - ] - Ne - +
NEOPOZITIVÍSM s . n . Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii , precum și analizei logice a limbajului științei . [ Pr . : ne -