Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GALBEN

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 381 pentru GALBEN.

CORNACEE

CORNACÉE , cornacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante lemnoase dicotiledonate , cu frunze opuse , întregi , flori gamopetale mici , galbene sau albe , grupate în umbele și fructe drupe sau bace roșii sau negre ; ( și la sing . ) plantă care face parte din această familie . [ Pr . : - ce -

 

CRISOFENINĂ

... CRISOFENÍNĂ , crisofenine , s . f . Colorant galben

 

CRISOIDINĂ

... CRISOIDÍNĂ , crisoidine , s . f . Colorant galben

 

CROMATOPLAST

CROMATOPLÁST , cromatoplaști , s . n . Corpuscul de culoare galbenă , roșie sau portocalie care dă culoarea caracteristică rădăcinilor de morcovi sau fructelor coapte , având același rol ca și cloroplastele ;

 

CRUȘĂȚEA

CRUȘĂȚEÁ , crușățele , s . f . Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu flori galbene - aurii și cu frunze amărui , comestibile ( Barbarea vulgaris ) . - Crușit + suf . -

 

CRUCIULIȚĂ

CRUCIULÍȚĂ , cruciulițe , s . f . 1. Diminutiv al lui cruce ( I 1 ) ; cruciță . 2. Cusătură artistică de mână , foarte folosită în portul național și în lucrăturile românești . 3. Nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor , cu flori galbene ( Senecio ) . - Cruce + suf . -

 

CUCUVEA

CUCUVEÁ , cucuvele , s . f . Pasăre răpitoare de noapte , cu penele de culoare brună - cenușie și cu ochii galbeni înconjurați de rozete de pene , care trăiește pe lângă casele părăsite , prin scorburi etc . ; cucuveică ( Athene noctua ) . [ Var . : cucuváie s .

 

CURECHI

CURÉCHI s . m . 1. ( Reg . ) Varză . 2. ( În sintagma ) Curechi - de - munte = plantă erbacee din familia compozeelor , cu flori galbene - aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri ( Ligularia

 

DALIE

DÁLIE , dalii , s . f . Plantă decorativă din familia compozeelor , cu florile în capitule mari albe , galbene , roșii sau violete ; gherghină ( Dahlia

 

DARIE

DÁRIE , darii , s . f . Plantă erbacee cu tulpină simplă , cu flori galbene dispuse în spic lung și cu fructe capsule ( Pedicularis campestris ) . - Et .

 

DEGETAR

DEGETÁR , degetare , s . n . 1. Căpăcel din metal sau din material plastic , care se poartă , la cusut , pe degetul cu care se împinge acul pentru a - l feri de înțepături . 2. Plantă erbacee veninoasă , cu frunze acoperite cu peri moi , cu flori mari , galbene sau roșii - purpurii ; degetariță , degețel ( Degetalis ambigua ) . - Deget + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>