Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LAS
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 276 pentru LAS.
... GERUÍ , pers . 3 geruiește , vb . IV. Intranz . A se face , a fi foarte frig , a se lăsa
GHIDRÓPĂ , ghidrope , s . f . Frânghie legată de nacela unui balon și lăsată să se târască pe sol pentru a menține balonul la o anumită înălțime
GREU , GREA , grei , grele , adj . , GREU , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă ; care are greutate ( mare ) ; care cântărește mult . Corp greu . 2. Care este împovărat , îngreuiat , încărcat . Sac greu . II. Adj . 1. ( Despre părți ale corpului ) Care pare că apasă ( din cauza oboselii , bolii , stării sufletești etc . ) . Are capul greu . 2. ( Despre alimente ) Care produce ușor indigestie ; care se asimilează cu greutate . 3. ( Despre mirosuri ) Care produce o senzație de neplăcere , de insuficiență respiratorie etc . ; ( despre aer ) care miroase rău ; încărcat ; p . ext . apăsător , copleșitor . 4. ( Despre noapte , ceață etc . ) Dens , compact . III. Adj . 1. Care se face cu greutate , care cere eforturi mari ; anevoios . Muncă grea . 2. ( Despre suferințe , necazuri , împrejurări etc . ) Care se suportă cu mari suferințe , cu mare greutate ; ( despre boli ) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă ; grav . IV. Adv . 1. Cu greutate ( mare ) , cu toată greutatea . S - a lăsat greu . 2. În mod dificil , anevoios , cu dificultate , cu trudă ; anevoie . Muncește greu . 3. Rău , grav , tare . E greu bolnavă . V. S . n . 1. Greutate , dificultate ; împrejurare dificilă ; impas . 2. Povară , sarcină ; p . ext . partea cea ...
HÂÍT , - Ă , hâiți , - te , adj . ( Pop . ) Aplecat , lăsat , prăvălit într - o parte ; strâmb . V.
HĂDĂRÁG , hădăragi , s . m . ( Reg . ) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele . 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară , care scutură teica , lăsând să cadă boabele din coșul morii ; hădărău . 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod . 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița . [ Var . : hadarág s .
... HĂRȚUÍ , hărțuiesc , vb . IV . 1. Tranz . A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri , a nu lăsa în pace pe cineva ; a cicăli , a sâcâi , a pisa . 2. Tranz . A desfășura atacuri scurte și ...
HĂRȚUÍT , - Ă , hărțuiți , - te , adj . Care nu este lăsat în pace , care este tras în toate părțile , care este cicălit , sâcâit , pisat ; frământat , neliniștit , agitat . [ Var . : hârțuít , - ă adj . ] - V.
HÉLBET interj . ( Înv . și reg . ) Se înțelege ! las ' pe mine ! fii fără
ICONOLOGÍE s . f . 1. Știință care se ocupă cu studierea atributelor proprii diferitelor personaje din mitologia greco - romană , creștină etc . , a căror cunoaștere permite artiștilor să reprezinte personajele respective . 2. Ramură a paleontologiei care studiază urmele ( de locomoție ) lăsate de vertebrate pe unele
IMPENETRÁBIL , - Ă , impenetrabili , - e , adj . 1. Care nu lasă să treacă ceva prin el . 2. ( Fiz . ) Care ocupă un asemenea spațiu încât exclude de acolo prezența oricărui alt
IMPERMEÁBIL , - Ă , impermeabili , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care nu lasă să treacă prin el un fluid . 2. S . n . Manta , haină de ploaie confecționată dintr - un material impermeabil ( 1 ) ; fulgarin . [ Pr . : - me -