Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MÂNCĂRURI
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 229 pentru MÂNCĂRURI.
MÂNCÁRE , mâncări , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei . 2. ( Abstract ) Prânz ; cină , masă . 3. ( Concr . ) Ceea ce se mănâncă ; hrană ,
MAȘÍNĂ , mașini , s . f . 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate , care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util ; p . restr . dispozitiv , instrument , aparat ; mecanism , mașinărie . 2. Locomotivă . 3. Autovehicul , automobil . 4. Sobă de bucătărie , care servește la pregătirea mâncării . 5. Fig . ( De obicei urmat de determinări ) Ansamblu de mijloace folosite într - un anumit scop ( reprobabil ) . 6. Epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate ,
... MARINÁTĂ , marinate , s . f . Mâncare
MARMÍTĂ , marmite , s . f . 1. Vas mare ( de metal ) cu două toarte și cu capac , în care se transportă mâncarea caldă . 2. Scobitură formată prin eroziune în albia unui
... placă dreptunghiulară , pătrată sau rotundă , sprijinită pe unul sau mai multe picioare și pe care se mănâncă , se scrie etc . 2. Ceea ce se mănâncă ; mâncare , bucate ; p . ext . prânz , cină ; ospăț , banchet . 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care seamană cu o masă ^2 ( 1 ) și ...
... MENÍU , meniuri , s . n . Totalitatea felurilor de mâncare
... MERÍNDE , merinde , s . f . Hrană ( rece ) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru ; p . gener . alimente , hrană , mâncare
... cu circa 1 - 2 ocale . 2. ( Înv . ) Plată în natură ( sau în bani ) care se lua la mori pentru măcinat ; p . restr . rație , porție de mâncare
... MESIȘOÁRĂ , mesișoare , s . f . 1. Măsuță . 2. Mâncare
... măsură a timpului , egală cu a șaizecea parte dintr - o oră și care cuprinde șaizeci de secunde . 2. ( Concr . ; la pl . ) Mâncare ( frugală ) pregătită pe loc . la comanda consumatorului . 3. ( Mat . ) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri , egală cu a șaizecea parte dintr - un ...
MIRODÉNIE , mirodenii , s . f . 1. Nume dat părților unor plante ( exotice ) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat ; p . gener . substanță aromatică alimentară . 2. Mireasmă , aromă , parfum . 3. Numele a două plante din familia cruciferelor , cu flori plăcut mirositoare : a ) plantă cu flori galbene - verzui , care crește la marginea pădurilor ( Hesperis tristis ) ; b ) nopticoasă . [ Pr . : - ni - e ] - Mirodie + suf . -