Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMENEȘTE
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 131 pentru OMENEȘTE.
TÁINĂ , taine , s . f . 1. Ceea ce este neînțeles , nedescoperit , nepătruns de mintea omenească ; mister . 2. Secret . 3. Fig . Loc ascuns , tăinuit ; ascunzătoare , tainiță . 4. ( Bis . ; în sintagma ) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină ( botezul , căsătoria , spovedania , mirul , împărtășania , hirotonia și maslul ) , prin care credincioșii consideră că li se transmite harul
TÁLIE , talii , s . f . 1. Partea de la mijloc , mai subțire , a corpului omenesc , situată deasupra șoldurilor ; mijloc , brâu . 2. Statură , înălțime , mărime . 3. Fig . Nivel , grad ( de pricepere , de cunoștințe etc . ) . 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de
TAOÍSM s . n . Curent în filozofia chineză veche bazat pe acțiunea de tao " drum , cale " , înțeleasă ca ordine universeală , proprie fenomenelor naturii , vieții sociale și gândirii omenești ; religie chineză care a existat până în sec . XVII și care a avut la bază această concepție . [ Pr . : ta - o - ism . - Var . : daoísm s .
TORS ^3 , TOÁRSĂ , torși , toarse , adj . ( Despre materii textile ) Care a fost transformat în fire ; răsucit . - V. toarce . TORS ^2 , torsuri , s . n . Sculptură reprezentând partea superioară a corpului omenesc , fără membre ( și fără cap ) . TORS ^1 s . n . 1. Faptul de a toarce . 2. Sunet produs de pisici când torc . - V.
TUR ^2 , tururi , s . n . ( Fam . ) Parte a pantalonilor care acoperă regiunea dorsală a corpului ; p . ext . partea dorsală a corpului omenesc . TUR ^1 , tururi , s . n . 1. Mișcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix , efectuată până la revenirea în punctul de plecare ; înconjur ; ( sport ) distanță egală cu lungimea pistei , considerată de la punctul de plecare al sportivului ; mișcare liniară pe un traseu , cu revenirea la punctul de plecare ; tură ^1 ( 2 ) . 2. Plimbare scurtă pe un anumit traseu ; raită . 3. Parte dintr - o competiție sportivă organizată după anumite norme , constând dintr - un șir de etape , care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor . 4. ( La jocul de cărți ) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie , pe rând , cărțile . [ Pl . și :
ÚMĂR , umeri , ( 1 , 2 , 3 , 4 ) s . m . , umere , ( 5 ) s . n . 1. S . m . Parte a corpului omenesc corespunzătoare articulației dintre mână și trunchi . 2. S . m . ( În sintagma ) Umărul obrazului ( sau al feței ) = partea proeminentă , osoasă din mijlocul obrazului ; pomeți . 3. S . m . Partea bombată de lângă gâtul unui vas . 4. S . m . Parte a jugului care se așază pe gâtul vitelor . 5. S . n .
UMÁN , - Ă , umani , - e , adj . 1. Care ține de om sau de omenire , privitor la om sau la omenire , caracteristic omului sau omenirii ; omenesc ( 1 ) . 2. ( Adesea adverbial ) Care are dragoste față de oameni , care simte compasiune față de suferințele lor ; omenos , bun ,
UMANIZÁ , umanizez , vb . I . 1. Tranz și refl . A ( se ) face mai uman , mai apropiat de oameni . 2. Tranz . A atribui animalelor , obiectelor , fenomenelor însușiri
UMANOÍD , - Ă , umanoizi , - de , adj . , s . m . și f . ( Livr . ) ( Ființă ) cu aspect și caracter
URBANÍSTIC , - Ă , urbanistici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință al cărei obiect îl constituie sistematizarea așezărilor omenești existente și proiectarea de așezări noi ; urbanism . 2. Adj . Care ține de urbanistică ( 1 ) , privitor la urbanistică ; edilitar . - Urban + suf . - istic sau urbanist + suf . -
ZGĂU , zgăuri , s . n . ( Înv . ) 1. Pântecele animalelor , în special pântecele femeii ; uter , matrice , mitră . 2. Scobitură într - un organ al corpului omenesc . 3. Gaură . - Et .