Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORIGINE

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 191 pentru ORIGINE.

NAȚIUNE

NAȚIÚNE , națiuni , s . f . Comunitate stabilă de oameni , istoricește constituită ca stat , apărută pe baza unității de limbă , de teritoriu , de viață economică și de factură psihică , care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune . [ Pr . : - ți - u - ] [ Var . : ( înv . ) náție s .

 

NATAL

... NATÁL , - Ă , natali , - e , adj . De care este legat cineva sau ceva prin naștere , în care s - a născut cineva ; de baștină , de origine

 

NEDEIE

... NEDÉIE , nedei , s . f . 1. Petrecere câmpenească populară de origine

 

NEOLATIN

... NEOLATÍN , - Ă , neolatini , - e , adj . ( Despre limbi ) Care continuă limba latină ; romanic ; ( despre popoare ) care descinde din romani , de origine

 

NEUROFIBROMATOZĂ

NEUROFIBROMATÓZĂ , neurofibromatoze , s . f . Boală caracterizată prin apariția pe piele a unor pete pigmentare sau a unor tumori care își au originea în țesutul fibros al tecilor nervilor . [ Pr . : ne -

 

OBÂRȘI

OBÂRȘÍ , obârșesc , vb . IV . Refl . ( Înv . ) A se trage , a - și avea originea , a

 

OBELISC

... OBELÍSC , obeliscuri , s . n . Monument comemorativ de origine

 

OMOLOG

... în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen . Hidrocarburi omoloage . 3. Adj . ( Biol . ; despre unele organe ) Care are structură asemănătoare și origine comună , dar formă externă și funcțiuni diferite . 4. S . m . Persoană care deține o funcție oficială într - o organizație sau într - un stat , privită în ...

 

OMOLOGIE

OMOLOGÍE , omologii , s . f . ( Biol . ) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite , datorită originii lor

 

OMONIM

... 1. S . n . Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte , de care diferă ca sens și ca origine

 

ONOMASTIC

ONOMÁSTIC , - Ă , onomastici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Privitor la nume proprii , în special la nume de persoane . 2. S . f . Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea , formarea și evoluția numelor proprii . 3. S . f . Totalitatea numelor proprii dintr - o limbă , dintr - o regiune , dintr - o epocă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>