Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru P

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 2789 pentru P.

PĂS

PĂS , păsuri , s . n . Durere ( sufletească ) greu de suportat ; suferință , chin ; necaz , supărare ; grijă ; împrejurare dificilă ,

 

PĂSA

PĂSÁ^1 , pers . 3 pásă , vb . I. Intranz . 1. Unipers . ( De obicei construit cu dativul ) A simți neliniște , a se îngrijora . 2. ( Înv . și pop . ) A cântări sau a atârna greu ; a se lăsa greu ( peste ceva ) . PĂSA ^2 , pers . 3 pásă , vb . I. Intranz . 1. ( Înv . ) A merge , a se duce . 2. ( Pop . și fam . , cu valoare de îndemn sau de avertisment ) Încearcă să . . . , îndrăznește de . . . , caută

 

PĂSARE

PĂSÁRE s . f . ( Pop . ) Faptul de a - i păsa ^1 ( 1 ) cuiva ceva ; grijă , interes , preocupare ( pentru cineva sau ceva ) ; îngrijorare , teamă . V. păsa ^

 

PĂSCARE

PĂSCÁRE , păscări , s . f . ( Pop . ) 1. Păscut ; loc de păscut , pășune . 2. ( La oină ) Situația , atribuția celui ( sau celor ) care trebuie să servească pe cel ( sau pe cei ) de la bătaie . - V. paște ^

 

PĂSCUT

PĂSCÚT s . n . Faptul de a paște ^1 ; pășunat , pășune . - V. paște ^

 

PĂSTAIE

PĂSTÁIE , păstăi , s . f . Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor , format din două valve în care sunt închise semințele ; teacă . [ Pr . : - ta -

 

PĂSTOREL

PĂSTORÉL , păstorei , s . m . Diminutiv al lui păstor ( 1 ) ; păstoraș . - Păstor + suf . -

 

PĂSTORESC

PĂSTORÉSC , - EÁSCĂ , păstorești , adj . 1. Care aparține păstorilor ( 1 ) , privitor la păstori sau la viața de păstor ; pastoral . 2. Fig . Preoțesc . - Păstor + suf . -

 

PĂSTORI

PĂSTORÍ , păstoresc , vb . IV . Tranz . 1. ( Despre oameni ) A duce ( animale erbivore , turmele etc . ) la pășune , a duce să pască ; a păzi în timp ce paște ^1 ( 2 ) , a pășuna . 2. Fig . ( Folosit și absol . ) A conduce , a îndruma în spiritul dogmelor

 

PĂSTORIE

PĂSTORÍE s . f . 1. Păstorit . 2. Fig . Conducere , îndrumare religioasă , bisericească ; funcție , demnitate de conducător bisericesc ; exercitarea acestei funcții . - Păstor + suf . -

 

PĂSTORIRE

PĂSTORÍRE , păstoriri , s . f . ( Rar ) 1. Acțiunea de a păstori și rezultatul ei ; păstorit . 2. Fig . Conducere , ocârmuire ( religioasă ) . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>