Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PÂNZA

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 306 pentru PÂNZA.

CORABIE

CORÁBIE , corăbii , s . f . Vas mare cu pânze , folosit ( în trecut ) pentru transport și pentru acțiuni

 

CORDAR

CORDÁR , cordare , s . n . 1. Plăcuță de lemn ( de abanos ) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș . 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat ; încordător , sucitor . - Coardă + suf . -

 

CORDON

... CORDÓN , cordoane , s . n . I. 1. Cingătoare ( de material plastic , de panglică , de pânză , de piele etc . ) ; centură , curea . 2. ( Geogr . ; în sintagma ) Cordon litoral = fâșie de uscat care desparte o lagună sau un liman de mare ; săgeată litorală ...

 

CORT

... CÓRT , corturi , s . n . Adăpost portativ demontabil , făcut dintr - una sau din mai multe foi de pânză

 

COVILTIR

... COVILTÍR , coviltire , s . n . Acoperiș la căruță făcut dintr - un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză

 

CRIJMĂ

... CRÍJMĂ , crijme , s . f . ( Reg . ) Bucată de pânză

 

CULMINĂRIȚĂ

... CULMINĂRÍȚĂ s . f . ( Reg . ) Pânză

 

CUREA

... material plastic etc . ; spec . o astfel de fâșie folosită ca cingătoare . 2. ( În sintagma ) Curea de transmisie = a ) bandă de piele sau de pânză continuă , flexibilă și rezistentă , cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete ( sau un arbore ) de mașină ...

 

CUTER

CÚTER , cutere , s . n . 1. Ambarcație mică , construită din lemn , acționată mecanic sau cu pânze , cu un singur catarg și cu bompres , având formă alungită pentru a se deplasa rapid ( folosită la sport sau pentru pescuit ) . 2. Mașină de tocat utilizată la fabricarea

 

DESFĂȚA

... DESFĂȚÁ , desf ? ț , vb . I . Tranz . 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi . 2. ( Reg . ) A deschide , a întinde la vedere ; a expune . - Des ^1 ...

 

DINȚAR

DINȚÁR , dințare , s . n . 1. Unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui . 2. Grătar în dreptul scocului morii . - Dinte + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>