Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUBLICA
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 218 pentru PUBLICA.
MENAJERÍE , menajerii , s . f . Loc special amenajat în care sunt ținute animale vii , mai ales sălbatice , pentru a fi expuse publicului ; totalitatea animalelor care se află într - un asemenea
MEZÁT , mezaturi , s . n . Vânzare publică ( a bunurilor unui datornic ) ;
MILÍȚIE , miliții , s . f . 1. ( În fostele țări socialiste din Europa ) Instituție de stat având drept scop menținerea ordinii publice și respectarea regulilor de conviețuire socială ; reprezentanții acestei instituții ; p . ext . clădirea în care își avea sediul această instituție ; poliție . 2. ( În vechea organizare militară ) Armată nepermanentă sau de rezervă , care cuprindea și unele corpuri speciale de armată ; p . ext . ( pop . ) serviciu militar ,
MÍTING , mitinguri , s . n . Adunare , manifestație publică cu caracter foarte larg , prilejuită de un eveniment politic sau social
MODERATÓR , - OÁRE , moderatori , - oare , s . m . și f . , s . n . , adj . 1. S . m . și f . , adj . ( Element ) care moderează , ponderează , frânează , potolește . 2. Persoană care conduce o dezbatere , de obicei , publică , o masă rotundă , o emisiune cu mai mulți participanți . 3. S . n . Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism . 4. S . n . Substanță folosită pentru încetinirea mișcării
... una sau mai multe ramuri economice . 2. Privilegiu exclusiv , de drept și de fapt , pe care îl posedă un individ , o întreprindere sau un organism public de a fabrica , de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii . 3. Fig . Drept exclusiv pe ...
MORÁLĂ , morale , s . f . 1. Ansamblul normelor de conviețuire , de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege , ci de opinia publică ; etică . 2. Disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate ; ( concr . ) carte care cuprinde aceste norme ; etică . 3. ( Fam . ) Dojană ,
MORATÓRIU , - IE , moratorii , s . n . , adj . 1. S . n . Amânare pe o anumită perioadă a plății datoriilor unui debitor , acordată de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment ; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente , stabilită prin lege , pe un anumit timp . 2. Adj . Care ține de moratoriu ( 1 ) , privitor la un moratoriu ; care acordă un termen de plată (
... alcătuit din numere variate de muzică ușoară , dans etc . , prezentate pe scena unui teatru , a unui restaurant etc . ; p . ext . teatru sau local public
... NOTÁR , notari , s . m . 1. Funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice , de a legaliza semnături , de a elibera copii legalizate , certificate etc ...
NOTARIÁT , notariate , s . n . Instituție publică în care se redactează , se legalizează și se autentifică acte ; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea