Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SINE

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 141 pentru SINE.

SINISTRU

... I. Adj . 1. Care trezește sentimente de spaimă , de groază ; groaznic , înspăimântător . 2. Primejdios , lugubru , funest ; criminal ^2 . II. S . n . Dezastru care aduce după sine

 

SINUCIDE

... SINUCÍDE , sinucíd , vb . III . Refl . A - și lua singur viața , a se omorî ; a - și face seama . - Sine

 

SINUCIGAȘ

... SINUCIGÁȘ , - Ă , sinucigași , - e , s . m . și f . Persoană care și - a luat ( sau a încercat să - și ia ) singură viața . - Sine

 

SPĂLA

... etc . 2. Tranz . ( Despre ploaie , râuri , șuvoaie etc . ) A roade pământul , a - l lua și a - l duce cu sine ; a produce o eroziune ; a mânca , a săpa . 3. Tranz . A supune un minereu unui curent de ...

 

SPONTAN

... SPONTÁN , - Ă , spontani , - e , adj . ( Adesea adverbial ) Care se face sau se produce de la sine

 

STĂPÂNI

... manifestarea unui sentiment , a unei porniri etc . ) ; a se înfrâna , a se domina ; a avea stăpânire de sine . 4. Intranz . A domni într - o țară , a guverna , a conduce . 5. Tranz . Fig . ( Despre propriile idei , sentimente etc ...

 

STĂTĂTOR

... nu se mișcă , imobil , fix ; ( în special despre ape ) care nu curge . 2. ( Înv . : despre oameni ) Cu locuința statornică ; stabil . 3. ( În loc . adj . ) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri , care nu depinde de nimeni sau de nimic ; independent . - Sta + suf ...

 

SUBÎNȚELES

... SUBÎNȚELÉS^2 , - EÁSĂ , subînțeleși , - se , adj . Care reiese sau se înțelege de la sine , fără să fie exprimat . - V. subînțelege . SUBÎNȚELÉS^1 , subînțelesuri , s . n . Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr - o afirmație , dintr - un context etc ...

 

SUBRUTINĂ

... SUBRUTÍNĂ , subrutine , s . f . ( Inform . ) Secvență constituită ca o entitate de sine

 

SUBSTANȚĂ

... formată din corpurile celulelor nervoase . 3. Categorie filozofică care desemnează fie esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor , fie ceea ce există de sine

 

SUFICIENȚĂ

... SUFICIÉNȚĂ , suficiențe , s . f . 1. ( Rar ) Faptul de a fi suficient ; îndestulare . 2. Încredere , mulțumire de sine

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>