Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TEORIE

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 130 pentru TEORIE.

SPECULATIV

... SPECULATÍV , - Ă , speculativ , - e , adj . Care aparține speculației ( 1 ) , care se ocupă numai de teorie

 

STATISTIC

... și valorificare a unor date legate de fenomene generale . 3. Știință care culege , sintetizează , descrie și interpretează date referitoare la fenomene generale . 4. Teorie

 

STRUCTURALISM

... STRUCTURALÍSM s . n . Teorie lingvistică contemporană care susține că limba este un sistem autonom , că alcătuiește o structură în care diversele părți se află în relații și se condiționează ...

 

SUBSIDIAR

SUBSIDIÁR , - Ă , subsidiari , - e , adj . Care se adaugă , ca element secundar , la argumentele pentru susținerea unui raționament , a unei teorii etc . ; complementar , auxiliar ,

 

SUBSTANȚIALISM

SUBSTANȚIALÍSM s . n . Denumire dată teoriilor filozofice care susțin existența substanței ( 3 ) ca factor permanent al fenomenelor [ Pr . : - ți -

 

SUPRAMUNCĂ

SUPRAMÚNCĂ s . f . ( Ec . pol . ) Munca prestată de muncitori peste munca necesară , prin care , după teoria marxistă , se creează plusprodusul . - Supra - + muncă ( după fr .

 

SUSȚINE

SUSȚÍNE , susțín , vb . III . 1. Tranz . A servi de suport ( unui lucru ) ; a sprijini . 2. Tranz . Fig . A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune , de o cauză etc . ; a sprijini ; a apăra . 3. Tranz . Fig . A aduce argumente în sprijinul unui principiu , al unei teorii etc . , a afirma cu tărie ceva , a proclama . 4. Tranz . Fig . A ajuta , a întreține cu mijloace materiale o instituție , o persoană etc . 5. Refl . A se ține în

 

TEATROLOGIE

TEATROLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu istoria , teoria , estetica și critica spectacolului , cu literatura dramatică , precum și cu organizarea și conducerea

 

TEOZOFIE

TEOZOFÍE s . f . Doctrină filozofică - religioasă de origine orientală , care susține teoria cunoașterii nemijlocite a esenței divinității . [ Pr . : te -

 

VICTORIE

VICTÓRIE , victorii , s . f . 1. Succes repurtat asupra inamicului într - un război , într - o bătălie , într - o revoluție ( armată ) ; biruință , izbândă . 2. Succes obținut într - o competiție sportivă , într - un concurs , la un examen etc . 3. Triumf al unei idei , al unei teorii , al unei politici asupra altora opuse . 4. Rezultat deosebit de bun obținut într - un domeniu de

 

<<< Anterioarele