Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORBA

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 233 pentru VORBA.

LEGĂNAT

LEGĂNÁT^2 , - Ă , legănați , - te , adj . 1. ( Despre felul de a umbla ) Care se mișcă ritmic într - o parte și în alta ; bălăbănit ^2 . 2. Fig . ( Despre voce , vorbe ) Tărăgănat . - LEGĂNÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) legăna . - V.

 

LICENȚIOZITATE

... LICENȚIOZITÁTE , licențiozități , s . f . Caracterul , însușirea a ceea ce este licențios ; comportare , faptă , vorbă

 

LIMBĂ

... 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor ...

 

LINGUȘI

LINGUȘÍ , lingușesc , vb . IV . Tranz . și refl . A căuta să câștige bunăvoința , favoarea etc . cuiva satisfăcându - i vanitatea , a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui , prin laude exagerate și ipocrite ; a flata , a măguli , a

 

LINGUȘIRE

... LINGUȘÍRE , lingușiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) linguși și rezultatul ei ; vorbă

 

LOGO-

... LOGO - - Element de compunere care înseamnă " cuvânt " , " vorbă

 

LOVITURĂ

... act de violare a constituției stabilite prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într - un stat . Lovitură de trăsnet = întâmplare , vorbă neașteptată . Lovitură de teatru = acțiune , întâmplare bruscă și neașteptată , care șochează , impresionează . 5. ( Tehn . ; în sintagma ) Lovitură de berbec = creștere a presiunii unui ...

 

MÂLC

... adv . A tăcea mâlc ( Pop . și fam . ; în expr . ) = a nu spune nici un cuvânt , a nu scoate o vorbă

 

MĂGĂRIE

... MĂGĂRÍE , măgării , s . f . Comportare , atitudine , faptă sau vorbă

 

MĂGULEALĂ

... MĂGULEÁLĂ , măguleli , s . f . Faptul de a măguli ; vorbă

 

MĂGULI

MĂGULÍ , măgulesc , vb . IV . 1. Tranz . A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte ; a flata ; a linguși . 2. Refl . ( Înv . ) A se amăgi cu . . . , a se împăca cu . . . , a se încânta

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>