Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOUĂ
Rezultatele 1241 - 1250 din aproximativ 1408 pentru DOUĂ.
SINCRONIZÁ , sincronizez , vb . I . Tranz . A face ca două sau mai multe acțiuni , fapte sau evenimente , fenomene etc . să se petreacă în același
SINDACTILÍE s . f . Malformație congenitală a mâinii sau a piciorului constând în lipirea a două sau a mai multor degete între ele prin sudarea părților moi , oasele rămânând
SINERÉZĂ , sinereze , s . f . Fenomen fonetic constând în fuziunea , într - un diftong ascendent , a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într - o
SINERGÍDĂ , sinergide , s . f . ( Bot . ) Fiecare dintre cele două celule ale sacului embrionar situate de o parte și de alta a
SINGULÁR , - Ă , singulari , - e , adj . 1. ( Gram . ; în sintagmele ) Număr singular ( și substantivat , n . ) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr - o categorie de ființe , de obiecte etc . Persoana întâi ( sau a doua , a treia ) singular = persoană gramaticală care indică numărul singular ( 1 ) . 2. Care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr - o categorie , care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr - o categorie ; individual ; care se deosebește de alți indivizi , de alte fenomene etc . din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte , individuale ; care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi , celelalte fenomene etc . din aceeași categorie ; care este singur , izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie ; care ocupă un loc aparte în cadrul aceleiași categorii ; deosebit , aparte , neobișnuit ; p . ext . ciudat , bizar ,
SINONIMÍE s . f . Însușire pe care o au unele cuvinte , expresii , afixe etc . de a fi sinonime ( 1 ) cu altele ; posibilitate a înlocuirii unui cuvânt , a unei expresii etc . prin sinonimul ( 2 ) lor ; situație în care se află două sau mai multe
SINTÁGMĂ , sintagme , s . f . Unitate semantico - sintactică stabilă , formată dintr - un grup de două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare ; p . ext . locuțiune ;
SINTÉTIC , - Ă , sintetici , - ce , adj . 1. Care ține de sinteză , privitor la sinteză ; obținut prin sinteză . 2. ( Despre produse chimice sau industriale ) Fabricat pe cale artificială ( din două sau din mai multe
SINTONIZÁRE , sintonizări , s . f . Faptul de a sintoniza ; acordare a două sisteme oscilante , în special de înaltă frecvență , pentru a oscila cu aceeași frecvență . - V.
SIPÍCĂ , sipici , s . f . Numele a două plante erbacee , una cu tulpina ramificată , cu frunze păroase și cu flori albe - albăstrui ( Cephalaria transsilvanica ) , cealaltă cu flori gălbui - roșietice , întrebuințată în medicină ( Scabiosa
... SIZIGÍE s . f . ( Astron . ) Poziție a Soarelui și a Lunii când cei doi