Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru APĂREA
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 288 pentru APĂREA.
IRIZÁȚIE , irizații , s . f . Colorație similară curcubeului , apărută în urma unui proces de interferență a luminii albe prin straturi transparente subțiri . [ Var . : irizațiúne s .
... I . Refl . A se naște , a lua ființă , a se ivi , a se produce , a apărea
... IVÍ , ivesc , vb . IV . Refl . A se arăta , a apărea
... A alcătui , a compune , a redacta ; a scrie . 3. Refl . A se contura , a apărea
JANSENÍSM s . n . Curent social - religios apărut în Olanda și în Franța la mijlocul sec . XVII , care exprima opoziția unei părți a burgheziei față de iezuitism , preluând concepția despre predestinare și propovăduind o morală
JUGENDSTIL s . n . Curent artistic ilustrat în grafică , arta decorativă , arhitectură , pictură , apărut la sfârșitul sec . XIX și începutul sec . XX în Germania și apoi în restul Europei , caracterizat prin importanța acordată esențializării formei și prin bogăția decorației cu motive vegetale . [ Pr . : iúgăndstil ] - Cuv .
JUSTIȚIÁBIL , - Ă , justițiabili , - e , s . m . și f . Persoană care apare ca parte într - un proces , care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești . [ Pr . : - ți -
... Tranz . A face să fie clar , înțeles de cineva ; a clarifica , a desluși . 3. Refl . ( Despre obiecte ) A apărea vederii în mod distinct ; a se contura cu claritate . 4. Tranz . și refl . ( Înv . ) A face să devină sau a ...
LĂMURÍT , - Ă , lămuriți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) 1. ( Despre oameni ) Care a înțeles clar ceva ; limpezit ^2 . 2. ( Despre idei , probleme etc . ) Care este ușor de înțeles pentru cineva ; explicit , clar , limpede . 3. ( Despre obiecte ) Care apare vederii cu claritate . - V.
LÁITMOTIV , laitmotive , s . n . Motiv ritmic , melodic sau armonic dintr - o compoziție muzicală , care caracterizează un personaj , o situație etc . și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată ; p . gener . fragment sau motiv muzical
LATINÍSM , latinisme , ( 1 ) s . n . 1. Cuvânt , formă sau construcție sintactică împrumutate ( fără necesitate ) din limba latină ( și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul ) . 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec . XIX , care , pentru a demonstra caracterul latin al limbii române , a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine , încât să le apropie cât mai mult de forma originară ; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii