Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAI
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 298 pentru CAI.
EQUUS subst . Gen de mamifere imparicopitate , având ca reprezentanți actuali calul , măgarul , zebra etc . , caracterizate prin talie mare , dinți lungi , existența unui singur deget . [ Pr . : écvus ] - Cuv .
... EXOSTÓZĂ , exostoze , s . f . Excrescență osoasă traumatică sau inflamatorie care provoacă șchiopătarea și anchilozarea articulațiilor la om și la cal
... scaunul din față , putând transporta 6 - 8 persoane . 2. Vehicul ușor , cu două roti , pe arcuri , cu o singură banchetă pentru persoane , tras de un cal
FLUXIÚNE , fluxiuni , s . f . ( Med . ) Concentrare a sângelui sau a altor lichide în anumite țesuturi , din cauza unei inflamații . Fluxiune periodică = numele unei boli de ochi la cai . [ Pr . : - xi -
... FRÂU , frâie , s . n . Totalitatea curelelor , împreună cu zăbala , care se pun pe capul și în gura unui cal
FRUNTÁR , fruntare , s . n . 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei . 2. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea
FUGÁCI , - CE , fugaci , - ce , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre cai ) Bun alergător , iute la fugă ; fugar . 2. Adj . Fig . ( Livr . ) Trecător , fugitiv . 3. S . m . Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel , cu picioarele lungi și foarte iuți , bune
FUGÁR , - Ă , fugari , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană , ființă ) care a fugit dintr - un loc ( pe ascuns ) pentru a scăpa de o primejdie , de o constrângere , de o situație grea sau penibilă ; dezertor , evadat , fugit . 2. Adj . Care trece repede , fără a putea fi reținut ; fugitiv , nestatornic , trecător . 3. Adj . ( Despre cai )
... FULÉU , fulee , s . n . 1. Alergare în pas mare , mâinile mișcându - se în ritmul picioarelor . 2. Distanța parcursă de un cal
FURBÚRĂ , furburi , s . f . Inflamație acută a țesuturilor moi ale copitei , întâlnită în special la cai , în urma unui efort deosebit sau a unei alimentații
... FURCÚȚĂ , furcuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui furcă ; furchiță . 2. ( Reg . ) Furculiță ( 1 ) . 3. Partea cornoasă a copitei la cal , de forma unei piramide culcate cu vârful înainte , care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a ...